Cântec îndepărtat | Ferdinand Hodler

1914 – ulei pe pânză | 179x 125 cm 

Conştient de limitele alegoriei, Ferdinand Hodler (1853-1918) a formulat teoria „paralelismului“ – repetiţia simetrică a elementelor pentru a reliefa armonie şi o ordine fundamentală în creaţie. Prietenul său Emile Jaques-Dalcroze elabora în acelaşi timp „euritmica“, un sistem al mişcării care încurajează trupul să răspundă ritmului muzicii. Hodler era un admirator al dansatoarei americane Isadora Duncan, care, respingând corsetul şi pantofii de balet, a iniţiat o nouă formă de dans, plină de expresivitate. În loc să ilustreze pur şi simplu subiectul, Hodler a folosit paralelismul şi referinţele la euritmică şi dans, pentru a crea un subiect universal, atemporal, fără conţinut sau istorie. Această siluetă poartă un veşmânt albastru, culoarea cerului, şi e desculţă, la fel ca Isadora Duncan. Are dimensiunile unei Madone medievale, însă este mai puţin statică, pare surprinsă între două mişcări. Conturul întunecat, puternic marcat, o detaşează de fundal. Hodler iubea „frumuseţea liniară a conturului“ căci, aşa cum scrie în Misiunea artistului (1897), elementele schimbătoare ale frumuseţii liniare au capacitatea de a evidenţia armonia implicită. Arcul orizontului indică marginea lumii şi, ca parte a unui cerc, simbolizează femeia. În acelaşi an, au loc atrocităţile germane de la Rheims, iar amanta lui se îmbolnăveşte de cancer, ambele afectându-l profund pe Hodler. Viaţa şi moartea sunt temele acestei picturi; viaţa este simbolizată de verticală, iar moartea, de orizontală. Hodler a devenit mai popular după 1914, şi multe dintre ideile sale s-au filtrat în expresionismul german.

Adrian Filip