24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Victor Ponta, chiar dacă funcționează practic într-un singur picior sau, mai corect spus, în trei (ținând cont de prescripția medială de a nu pune piciorul operat jos, ajutându-se la mers cu două cârje), a reușit să ”întoarcă ditamai căruță din drum”, propunând amânarea majorării salariilor celor 48 de demnitari de vârf ai statului. Cred că acest atac la drumul mare, exersat de premierul în funcție, este mai mult un gest de imagine, decât unul de substanță, aducând în sprijinul acestei afirmații episoade trecute în care Victor Ponta a fost nevoit să ridice din umeri, spunând că legislativul și nu e executivul este cel care votează legi, fie ele și sub forma legilor care aprobă o ordonanță de urgență! Or, dacă se ajunge la mâna parlamentului, cu siguranță că soarta acestor triplări salariale sau, cum se mai numesc ele, indemnizații de conducere, este ca și garantată. Încă nu s-a mai văzut o oaie refuzată de lup, așa cum nu s-a mai văzut un beneficiu al aleșilor respins de aceștia.
Victor Ponta a încercat exersarea ”glasului din deșert”, pentru a se delimita de această năvală a flămânzilor la blidul cu mâncare. El are nevoie să câștige o serie de puncte necesare revenirii în prima linie a încrederii cetățeanului. Majorările salariale sau celelalte reparații, pe care Guvernul Victor Ponta le-a urmărit cu asiduitate, au avut tot timpul în prim plan cetățeanul oropsit de regimul Băsescu. Victor Ponta și ai lui și-au făcut un titlu de glorie din atitudinea de a repara ceea ce a stricat Bãsescu, mai ales dacă aceste stricăciuni priveau viața de zi cu zi a românului ajuns să fie amenințat de Traian Băsescu să trăiască bine.
Gabriel Oprea nu are încă această clasă a premierului Victor Oprea, reușind să cadă în prima capcană pe care i-o întinde instituția Prezidențială și mai puțin Klaus Iohannis, încă mult prea neexperimentat pentru a-și juca singur cărțile. Gabriel Oprea a căzut în această capcană săpat, într-adevăr, într-un ieftin populism, fără a spune nici măcar pâs. A dorit să mulțumească din inimă Președintelui, mai ales că Victor Ponta își aruncase deja buzduganul înspre porțile Palatului Victoria, dând semne vizibile și iminente de reîntoarcere în scaunul de drept. Se poate ține minte și atitudinea de răzvrătit a premierului interimar sau, cel mult, de curtezan al Celui de la Cotroceni, atitudine care l-a lăsat în ofsaid pe Victor Ponta, mai ales că această scoatere din joc s-a produs în condiții lipsite de fair play, cu un Victor Ponta invalid temporar. De unde și înțelepciunea populară, ce nu ezită să confirme realitatea imediată mai ales în ceea ce privește incantația: ”Ferește-mă Doamne de prieteni, căci de dușmani mă feresc singur!”
Acum, după această mutare de șah, ce a inclus și rocada, Gabriel Oprea s-a trezit într-un câmp descoperit, înspre care se îndreaptă toți nebunii rămași valizi, dar și pionii cărora le-a crescut alarmant de mult importanța sacrificiului. Ceea ce se uită, mă refer pe scena politică, sunt experienţele de până acum a partidelor, care au ajuns în parlament prin inginerii politice și nu prin votul electoratului.
Putem vorbi de competență și profesionalism în acest domeniu politic, unde etica și moralitatea au cu totul altă importanță, minimă și lipsită de capacitatea de a selecta și impune adevăratele valori, doar dacă politicienii au girul celor care sunt îndreptățiți să aleagă. Partidul militarizat al lui Gabriel Oprea a reușit să redescopere o admirație populară a hainei militare din perioada interbelică, luând deja startul pentru confruntarea electorală din vara anului 2016. Totul depinde de capacitatea generalului de a-și construi strategia, astfel încât să nu sară de pe cal în timp ce acesta se află, la rândul său, în săritură, calul fiind de fapt partidul UNPR. Până atunci, Gabriel Oprea trebuie să-l ajute pe Victor Ponta să-și plimbe cârjele, pe scena politică romanescă, foarte tensionată și din ce în ce mai agresivă.
ADI CRISTI
