Adi Cristi
Adi Cristi

IAȘUL NU CREDE ÎN DELATORI

Adi Cristi

Adi Cristi

Continuăm să privim în profunzimea realității zilei de azi, pentru a descoperi ceea ce nu merge în această țară. În primul rând, putem constata, că nu merge nimic. Totul se află într-o desăvârșită și încremenit ruină a ceea ce am încercat să facem. Ne aflăm în situația în care constatăm că nimic nu ne iese așa cum ne-am dori. Rămânem restanți la tot ceea ce ne-am fi așteptat să realizăm, prin marile proiecte, decontate a fi întru binele nostru, atât de zgribulit și de subdezvoltat, pe care tot îl purtăm cu noi ca pe un animal de companie.

Loviturile le primim din toate direcțiile, din toate pozițiile. Dacă nu facem nimic, decât vorbim, vorbim, vorbim, atunci nu este bine. Dacă încercăm să facem ceea ce ne-am propus să facem, apare întrebarea bolovănoasă: ”De ce am făcut noi și nu au făcut cei care nu au reușit să facă acest lucru atunci când s-au aflat la putere”? Toată țara este surprinsă de această atitudine incredibilă prin care blocajul de toate felurile, de la cel instituțional la cel individual devine starea normală a societății.

Suntem într-un blocaj total. Când se încearcă să se miște ceva, când cineva încearcă să miște, acela mișcă mort. Fie că este desființat de DNA, fie că este desființat de opoziție, fie că este desființat de mass media.  Presa a reușit să-și depășească statutul tradițional de vinovat de serviciu, pentru toate relele din societate, intrând direct în teren, contribuind sau încercând să influențeze rezultatul de pe tabela de marcaj. În ultimul timp, presa a ieșit din matca neutralității, a deontologiei sale de ”câine de pază al societății”, devenind din ce în ce mai agresivă și mai  greu de stăpânit. Reporterii de investigație sunt deja judecători, ei fac dreptate, ei dau sentințe, ei fac și desfac realitățile multiple, funcție de ceea ce reporterul reușește să priceapă sau reușește să înțeleagă ceea ce i se cere. Cazul primarului de la Iași, a lui Gh. Nichita, devine ilustrativ într-o anchetă ce s-a dorit a fi devastatoare, realizată de Antena 3. Primarul este acuzat că într-un proiect european, privind reabilitarea căii de rulare pe care merg tramvaiele la Iași, ar fi înlocuit adevăratele traverse cu altele confecționate prin debitarea șinei de tramvai vechi, și sudarea acestor segmente în locul pieselor prevăzute în proiect. O aberație mai mare nici că s-ar fi putut imagina. Și, chiar dacă ar fi așa.,,, Unde este culpa primarului municipiului Iași? ”Avioanele” ce zboară prin capul lui Dragomir Tomașevschi nu mai găsesc de mult un aeroport prin apropiere, încercând astfel să aterizeze chiar și pe linia de tramvai. Fiind vorba de bani europeni, nimeni din cei care și-au asumat realizarea acestui proiect (nu primarul, el poate fi beneficiarul și nicidecum constructorul) nu au avut cum să mute o virgulă, fără ca să dea seamă pentru astfel de abateri de la litera proiectului Imbatabili într-ale anchetelor jurnalistice de la Antena 3, vin și se descalifică în direct, prin afirmații sentință greu de imaginat, greu de crezut și, mai ales, greu de susținut. Când vorbim despre politică, vorbim despre politică în același cadru de moralitate îndoielnică. Dar, atunci când vorbim despre proiecte tehnice, atunci nu ne mai este permisă aberația, căci facem buba. Așa cum și tânăra investigatoare ”trimisă pe repede la Iași” a reușit să facă de râs, într-o bâlbâială grețoasă și imposibil de ținut minte pe de rost, cu vox-uri de Gâgă, de genul ”Nu-i așa că Nichita a furat?” performanțele notabile ale acestui post de televiziune sunt viciate puternic chiar dacă în aceeași redacție semnează și ziariști precum Adrian Ursu, Oana Stancu, Carmen Avram, Radu Tudor, pentru a enumera doar câțiva profesionişti ale căror amprente devin din ce în ce mai vizibile pe efortul de a fi la înălțimea misiunii presei, în această epocă tulbure și greu de stăpânit.

Or, trimisa specială la Iași nu a reușit decât să se bâlbâie, este adevărat cu impertinență și zvâc, mergând pe mâna celor care i-au dictat această penibilă farsă, în încercarea disperată a unora de a-l lega pe Gheorghe Nichita și de procurorul Emilian Eva, cu o serie de pretinse ilegalități legate de proiectele economice ale Iașului. Nu știu ce a văzut duduca pe sub liniile de tramvai din Iași, dar eu văd cum arată acest oraș în fiecare zi, pe la suprafață, prin spiritul ieșenilor, cum arată Iașul pe stradă și în parcuri, prin cartiere și peste tot. Un oraș care a renăscut din fostele sale gropi, din fostele sale ”orașe de tablă”, un oraș în care Palas pulsează, într-adevăr, ca o inimă, despre care aceeași zevzeci strigau ca din gură de șarpe că Iașul nu are nevoie de așa ceva! Ei bine, duduie investigatoare, Iașul este legat organic deja de semnătura primarului Gh. Nichita, indiferent în ce subterane mai ești invitată să cobori. Acolo nu poți găsi decât șobolani și oameni fără însușiri, buni prieteni cu Dragomir Tomașevschi, acest hangar plin de avioane, care-i zboară continuu prin cap, ne mai găsind pe nimeni care să-i permită aterizarea. Mai nou, ciudatul personaj se dă mare specialist într-ale festivalurilor de poezie (sic!) Cu drag îi solicit să mă primească la școala lui de vară, pentru că sunt dornic să-mi perfecționez umilele mele cunoștințe în domeniu.