Adi Cristi
Adi Cristi

ÎMPĂRȚIRE EXACTĂ CU LUDOVIC ORBAN

Adi Cristi

Adi Cristi

Sare în frunte, dar și în contrasens, Ludovic Orban, cel care, până mai ieri, striga asemenea unui prezentator al unei gale de box: Klauuuuuuuuuuuuuuuus Iohanniiiiiiiiiiiiiis! Acum, liberalul o dă la întors. Nu spun că nu are dreptate. Nu spun că poate fi bănuit că și-a revenit în mijlocul furtunii sau că l-a bătut soarele în cap, până ce l-a repus cu picioarele pe pământ.  Spun doar atât: A dat-o la întors, fără a avea vreun motiv vizibil de a evada din disciplina de partid pentru a da lovitura, spargerea anului, la visteria de încredere a președintelui. Nu cred că se poate vorbi, la modul serios, de o erodare a încrederii în Klaus Iohannis, dacă invocăm scăderea în sondaje, după numai opt luni de Cotroceni, cu doar patru procente. Suntem în limita de calibrare a unor eventuale noi sondaje, cu atât mai mult cu cât președintele nu a prea avut ce să ne arate, în afară de nevastă-sa, în tot felul de ținute vestimentare, dintre cele mai  ”curajoase”, la nivelul primei doamne a țării. Și, pentru că mi-am permis această divagare de la Ludovic Orban, cer îngăduința să mai bat câmpii o frază, două, trei, pentru a face o reparație necesară. Prima doamnă a țării nu este încă instituționalizată, deci Guvernul nu este obligat să-i construiască un buget propriu. Trebuie deci, biata femeie să ia bani din casă pentru rochii și pantofiori, poșete și celelalte accesorii vestimentare. Or , în casă nu există decât salariul președintelui, încă la nivelul sărăciei naționale, ceea ce justifică graba cu care Klaus Iohannis vrea să câștige imediat de trei ori mai mult, nu de alta dar, dacă nevastă-sa își va cori hainele după buget, s-ar putea ca lungimea rochiei să fie periculos de scurtă. Nu spun că ar fi rău pentru unii, dar cu siguranță că ar fi foarte rău pentru alții.

Revenind la trubadurul nostru liberal, cu nume de senă Ludovic Orban, trebuie să sesizăm această ”revoltă în port” a liderului noului PNL, fără ca buletinele meteo să fi prezis așa ceva. În timp ce apucata de Alina Gorghiu dă semne că i s-a aplecat de la prea multele ”bomboane agricole” scuipate la interminabilul meci de baschet cu Victor Ponta, Ludovic Orban încearcă să paseze sportiv mingea la adversar, cu o dedicație specială adresată lui Klaus Iohannis: „Înţeleg îngrijorările preşedintelui Iohannis. Eu nu cred că trebuie să pedepseşti economia românească, societatea românească, pentru faptul că un guvern nu este de încredere şi nu prezintă garanţii că se încadrează în ţintele fiscal-bugetare stabilite…” Și, pentru a nu lăsa să-i scape vreo ambiguitate, specifică discursului politic dâmbovițean, Ludovic Orban precizează cu subiect și predicat: „Eu susţin clar şi am şi declarat public că PNL trebuie să susţină în continuare Codul Fiscal”.

Iată chichirezul. Acum să vedem cum liberalii mai pot să afirme că ei sunt strâns uniți în jurul președintelui, că PNL este partidul președintelui, pe care Klaus Iohannis și-l dorește la guvernare (sic!) O  nouă secvență ne pune în situația să ne imaginăm care mai poate fi viitorul: ”Adio, PNL! Eu o iau la dreapta, voi rămâneți pe stânga, acolo unde v-a abandonat și Traian Băsescu, pe când erați un jalnic PDL”!

Fără doar și poate, o astfel de atenționare, o astfel de sesizare, o astfel de găselniță nu poate avea loc în România lucrurilor aiuritoare. Nimeni nu ar trebui să sesizeze dansul pe sârmă ghimpată a lui Ludovic Orban, aflat într-un deficit major de imagine, de când Alina Gorghiu, șefa sa pe linie frântă de partid, se tot ține ca umbra de Victor Ponta, urmărind să-i pună piedică, dacă nu la picioare, atunci, cel puțin, la cârjă sau la baston. Într-un astfel de con de umbră sare Ludovic Orban, ca puricele jucând șotron, reușind să ajungă pentru o zi în raza reflectorului mass media.

Klaus Iohannis se află momentan ocupat cu nevastă-sa la Neptun și nu are timp să dea nici un fel de replică. Deja la casele de pariuri se mizează puternic pe faptul că neamțul nu va fi văzut la ”Cireșica”, acolo unde naşparletul îl așteaptă deja, cu fustele înflorate, să-l facă un dans cu lovituri de palmă pe pământ și cu genunchi aduși la firul ierbi. Klaus Iohannis  face parte dintr-o altă cultură, în care se dansează în picioare, atingând din când în când călcâiele cu palma sau izbindu-i unul de celălalt, să scoată zgomote ordonate și pline de respect disciplinar, în timp ce partenera se lansează într-un număr de ture în jurul său, numai bune de menținut forma fizică și spirituală a dansatorilor germani.

Restul nu mai contează. Restul de fapt nici că există, atâta timp cât acest gen de împărțire este una exactă. Fără rest!