24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Se poate spune că a început cruciada împotriva lui Traian Băsescu. S-a trecut de la declarații la fapte. Dosarul cu jurnaliştii răpiți în Irak a intrat oficial în judecată. Primii audiați în fața instanței de judecată au fost Traian Băsescu și Vasile Blaga. ”Fostul şef de stat şi copreşedintele PNL sunt acuzaţi de Corneliu Vadim Tudor că ar fi oprit o parte din banii oferiţi pentru răscumpărarea jurnaliştilor români răpiţi în Irak în anul 2005. Patru ani mai târziu, procurorii de la Parchetul General au decis neînceperea urmăririi penale în cazul lui Traian Băsescu pe motiv de imunitate prezidenţială. După ce nu a mai beneficiat de acest privilegiu, s-a decis redeschiderea anchetei pentru verificări, numai că înainte este nevoie de un aviz de la instanţă. Într-o intervenţie telefonică, Traian Băsescu reclama că autorităţile se leagă de cei care au făcut ceva, în loc să îl salveze pe românul răpit în Burkina Faso.” Audierile nu au durat mai mult de 15 minute şi au avut loc în spatele uşilor închise. Concluzia a fost că Vasile Blaga scapă de cercetări pentru că nu a existat fapta, în timp ce în cazul lui Traian Băsescu judecătorii de la o instanţă inferioară vor decide dacă se redeschide sau nu ancheta penală.
Chiar dacă acest episod nu este în măsură să satisfacă marile așteptări ale românilor, cu Traian Băsescu fluturând cătușele în fața camerelor de luat vederi, să vadă o țară întreagă unde poți să ajungi din Palatul Cotroceni, dacă confunzi funcția cu moșia de la Nana (a se citi moșia personal), el este, fără doar și poate, un prim semnal că în România nimeni nu este mai presus de lege, chiar dacă acest articol constituțional se aplică, în cazul președintelui jucător, cu o oarecare întârziere. Dar, vorba românului: ”Mai bine mai târziu decât niciodată!”
Justiția în România a scăpat de tracul pe care îl simțea în fața factorului politic decident, intervenind asupra tuturor celor care se ceartă cu legea, chiar dacă această ceartă se întâmplă în momentul în care ei sunt la putere. Dacă, în trecut, anchetele penale erau privite ca o răzbunare a acelor care au ajuns la putere, împotriva celor care i-au șicanat pe când dețineau puterea de a împărții resursele țării, astăzi, în primul rând, sunt vizați cei care au dreptul de a semna și obligația de a-și asuma responsabilitatea deciziilor luate, în exclusivitate întru binele țării, de fapt a poporului acesteia.
Chiar dacă simțim că ceva s-a schimbat fundamental în ceea ce privește atitudinea omului legii față de aroganța omului politic, că mentalitatea de vechil a acestuia din urmă nu mai are nici un efect asupra puterii judecătorești, nu putem să nu semnalăm o debalansare de forțe, de această dată în favoarea Justiției. Vorbim, astfel, de o presiune periculoasă pe care justiția o pune astăzi pe celelalte două puteri independente ale statului de drept, puterea legislativă și puterea executivă. Dacă ar fi să se respecte scenariul folosit de Traian Băsescu pentru a extrage puterea judecătorească de sub talpa celorlalte două puteri, atunci nu cred că ar fi lipsit de interes dacă parlamentarii și administrațiile locală și centrală ar reclama la Bruxelles imixtiunile la care se dedau procurorii și judecătorii în actul administrativ și cel legislativ.
Este necesară o intervenţie fermă a celui care are misiunea de a media între puterile statului de drept, astfel încât să fie restabilit echilibru vizualizat pe statul de plată, în dreptul celor patru conducători din Legislativ, Executiv, Președinție, Putere Judecătorească.
Avem nevoie de măsură în toate, dar mai ales avem nevoie de conștiința valorii, a respectului față de lege, dar și față de bunul simț, care ne ferește de excese, după cum ne amintește Seneca: ”Ceea ce nu oprește legea, oprește bunul simț”.
