24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Se întâmplă din ce în ce mai multe lucruri în viața de zi cu zi, ca și cum nu s-ar mai întâmpla nimic deosebit ”în timpul serviciului nostru”. Acest voit paradox are capacitatea de a ne povesti că suntem încremeniți în același proiect, prin care încercăm să-l identificăm pe cel de lângă noi. Cunoscut sau necunoscut, prieten sau străin, fără ca să ne dăm seama dacă cel mai bun prieten poate să fie cel mai mare dușman al omului despre care, fiecare dintre noi, încercăm să vorbim.
Suntem, fără doar și poate, ținuți prizonieri, cu pistolul la tâmplă, dacă cineva ”încearcă să miște în front”, dacă cineva încearcă să supere sau să se ia la harță cu anumiți conducători, cimentați în fruntea statului de drept, acolo unde nu există proba electorală, ci doar numirea în funcție de către cei care câștigă scrutinul electoral. Cine mișcă, mișcă mort!
Cazul Mariana Rarinca ne face astăzi să vorbim la concret. Un personaj anonim, din rândul celor 20 de milioane de cetățeni români, până la ieșirea în public a doamnei în cauză, a reușit, prin forțe proprii, să obțină repararea unei erori judiciare, pe calea firească și competentă a instanței de judecată, astfel încât în ultima cale de atac, s-a decis achitarea nevinovatei. Un caz fericit, comun practicii Justiției în România sau într-un stat democrat, astfel încât, să se poată justifica rolul activ al prezumției de nevinovăție, ca un ecran protector, în spatele căruia demnitatea și integritatea personală să nu aibă de suferit până când, ultimul judecător investit de lege să se pronunțe, să decidă cine este nevinovat și cine este vinovat în cauza supusă judecății.
Din ce în ce mai disperat, CSM încearcă să se dea de ceasul morții în fața atacurilor agresive ale celor care constată, fără a avea un rol activ în sălile de tribunal, că justiția ultimului deceniu a dat dintre cele mai mari rateuri, chiar dacă, la nivel de imagine, au fost întinse bannerele și mashurile care să ilustreze ”marile realizări în lupta împotriva corupției”. Nu putem să nu observăm că procurorii DNA, de exemplu, au folosit metodele împănării și a pierderii urmei în învălmășeală, metode care au oferit o șansă în plus mascării comandamentelor politice, care au continuat și post-Traian Băsescu să ”binecuvânteze relația trinomului”: SRI-DNA-ICCJ. Acest organism viu s-a detașat de placenta băsesciană, valorificându-și independența în interiorul cercului astfel desenat, devenind astăzi una dintre cele mai redutabile cetăți inexpugnabile.
Mariana Rarinca, după ce a atacat capul ICCJ, pe intangibila Livia Stanciu, a fost redată judecății, printr-o măsură mai rar întrebuințată în ultimii 25 de ani, aceea de a repune judecății o cauză considerată a fi motivată de o decizie definitivă și, în momentul pronunțării, irevocabilă. DNA obține de la o instanță de judecată (sic!) rejudecarea procesului, pe motivul ciudat al unei bănuieli legitime ce ar fi privit-o pe o judecătoare din ultimul complet care s-a pronunțat în favoarea Marianei Rarinca, prin care s-a reținut că aceasta se află într-un conflict de interese cu Livia Stanciu.
Tot la DNA se joacă un absurd și umilul spectacol al calculului prejudiciilor din mărețele dosare de corupție, prejudicii voit mistificate, exagerate nu cu 10 lei, ci de o sută de ori, la nivelul sutelor de milioane de euro. Aceste sume amețitoare, făcute publice cu surle și trâmbițe, vor să atragă atenția asupra performanţelor acestei direcții, ajunsă spre ghinionul poporului român, o sursă profesionistă de discreditare a celor pentru care se lucrează la câte un dosar penal. Se știe deja că toți cetățenii României au un virtual dosar penal. Un dosar tip care, la nevoie sau la comandă, este imediat completat și scos la iveală, pe fondul unor fapte care, chipurile, s-ar fi întâmplat, în regim infracțional, acum zece sau cincisprezece ani. Vezi cazul lui Victor Ponta (de data aceasta chiar a prim ministrului României), cercetat astăzi pentru că și-a plătit, cu 2000 de lei mai mult, dările la stat (sic!). Când expertul autorizat a adus la cunoștință acest calcul aritmetic, procurorul DNA a ținut să transfere pe numele lui Victor Ponta o obligație a altei firmei cu care avocatul de atunci, Victor Ponta, avea o relație contractuală. Acesta este unul dintre cele mai recente cazuri de amestec al politicului în treburile interne ale DNA, pe filiera Cotroceni – DNA, atâta timp cât Klaus Iohannis nu a așteptat decât apariția zorilor, pentru a sări în fața camerelor de luat vederi, cerându-i cu dicție, așezat și ferm, demisia premierului, amintindu-i că ”este anchetat pentru fapte de corupție”! Se vede că, din cauza grabei de a apăra independența justiției, ”primarul Sibiului”, rătăcitor încă prin sertarele Cotrocenilor, a început să vorbească fără să știe de fapt ce vorbește, amintindu-și câteva fragmente din textul dat memorării. Jalnică prestație, jalnică atitudine, jalnică trădare!
Oare ce se va întâmpla cu noi? Nici măcar nemții nu ne mai pot ajuta, nu ne mai pot disciplina, nu ne mai pot salva demnitatea și integritatea, valoarea și mândria de a avea șansa de a trăi în libertate, cinste și solidaritate.
Mâine, pe 23 august, ar fi trebuit să sărbătorim insurecția armatei, ziua națională…. Norocul este al nostru (că nu mai suntem ocupați de acest motiv festiv) și ghinionul lui Klaus Iohannis că nu suntem în stare să ne revenim, nici măcar în brațele lui.
