NOI ȘI RESTUL LUMII

Adi Cristi

Prăbușirea lui Iohannis. Acesta este cel mai nou film, care rulează pe dezamăgirea panoramică a românilor. De la 78% la 40%, prăbușire ce s-a produs în numai nou luni de la investitura sa ca președinte al României. Președintele ar fi trebuit să se nască ,asemenea oricărui om, după nouă luni. El încă nu ne demonstrează că poate fi considerat președintele țării, chiar dacă această funcție și-a câștigat-o în deplinătatea voinței majorității românilor, care l-au votat, poate mai transparent și mai lipsit de orice bănuială, cum s-a putut reține în cazul celor două mandate băsesciene. Klaus Iohannis a fost votata ca președinte, dar nu a reușit încă să fie președintele intrat în funcție din decembrie 2014.

Românii s-au plictisit să-l tot aștepte, să vadă cu ochii lor ce înseamnă ”punct și de la capăt”, drept pentru care, fără ca să facă ceva spectaculos, ceva rău sau pur și simplu nefăcând nimic, Klaus Iohannis se prăbușește 22 de procente, oficial, de la 78% la 56% sau neoficial: o cădere brutală înspre 40%.

Există, trebuie să recunosc, o campanie furibundă de genul ”picăturii chinezești” care îl ține la foc scăzut pe președintele României. Nu vorbim despre finalitate sau consecințele acesteia, vorbim doar despre imaginea pe care o anume televiziune, în special, o sacrifică, riscând să fie descoperită în slujba anumitor forțe obscure sau pur și simplu pentru că aceasta este moda în spațiul televiziunilor de știri. Fiecare să țină cu cineva și să fie împotriva celorlalți. România TV și-a pus tunurile pe Klaus Iohannis, scormonindu-i trecutul, conjugându-l la timpul prezent, ca și cum fapte trecute, cu consecințe deja cunoscute, să se fi întâmplat în prezent, numai bune de construit tot felul de breaking news-uri, dinte cele mai penibile și mai greu de acceptat, fie chiar și ca tehnică de manipulare. Într-un astfel de scenariu nu suferă Klaus Iohannis, nici măcar Alina Gorghiu, suferă, în primul rând, România TV, descalificându-se sau pur și simplu trecând în rândul televiziunilor de mahala, lipsite de o minimă credibilitate. Nu găsești un desen animat care să te amuze, cauți cu telecomanda ”România TV” și te pregătești să te amuzi, relaxându-te cu aceeași disponibilitate de a te pregăti de râs.

Iată de ce nu este bine să te mulțumești cu ceea ce auzi despre Klaus Iohannis, ci trebuie să descoperi care este impactul real pe care îl provoacă președintele „primului pas” în realitatea care ne implică și pe noi.

Unii analiști politici cred că această cădere abruptă în sondaje se datorează retrimiteri în Parlament a Codului Fiscal. Acesta a fost singurul eveniment care l-a scos din tăcere pe președintele ”următorului pas”, dacă nu ținem cont de riscantul amestec în dosarul Victor Ponta, amestec punctat cu cererea demisiei premierului, de la Palatul Cotroceni, chiar dacă președintele nu are în prerogative așa ceva, la stadiul la care au reușit să aducă cazul anchetat procurorii DNA.

În rest, nu putem să descoperim altceva decât replica shakespeariană: ”Restul e tăcere”. Această tăcere pe care Klaus Iohannis încearcă să o folosească în susținerea modului său de a fi, fără a-și imagina că în spatele acesteia se poate ascunde, vine să ne spună că din această tăcere voită, pregătitoare, s-a întrupat mandatul său și tot în tăcere se va fi terminat, ca și cum nu s-ar fi întâmplat ceva.

O tăcere uniformizatoare, care pune frunzele la pământ, care soarbe  ecoul cercurilor din apă este pe punctul de a ne separa în lumi paralele, în aceleași lumi ce se doresc a fi livrate de la Cotroceni. Astfel se poate explica discreția cu care președintele ”punct și de la capăt” a reușit timp de nouă luni de zile să intre și să iasă de la Cotroceni, fără ca să fie sesizat nici măcar de sepepiștii de la porțile Palatului.

Gesturi impardonabile pentru un președinte, de fapt, pentru imaginea președintelui, sunt trecute cu vederea ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit, chiar dacă este vorba despre absența nemotivată de la sărbătorirea Zilei Marinei, din 15.08.2015. Președintele se afla la Neptun cu o zi înainte (sic!). Nu trebuie uitat că șeful statului are și calitatea de comandant suprem al Forțelor Armatei, ceea ce l-ar fi obligat și mai mult să se prezinte, pentru prima oară în acest mandat, în fața Marinei militare la cea mai mare sărbătoare a acesteia.

Răbdarea poporului este îndestulătoare, chiar dacă a demonstrat că are și ea limitele ei, limite de care Klaus Iohannis ar trebui să fie conștient. Un prim semnal ar fi această prăbușire aparent fără consecințe grave și imediate, de la 78% la 40%!

Ce mai urmează?! Aceeași brambureală, același blocaj instituțional, aceeași sete de răfuială, aceeași actori și victime colaterale, adică noi toți, cei care avem libertatea de a privi, avem libertatea de a vorbi, dar avem și libertatea de a fi luați în seamă.

România a ajuns țara lui noi și restul lumii!