Pianista Elisabeth Leonskaja: Publicul român – o șampanie deschisă, care nu se mai termină

„Voi aici sunteți altfel pentru că poporul este foarte fierbinte și iubiți altfel și mai puternic. Aș face o comparație cu o sticlă de șampanie deschisă și care nu se mai termină.”, a afirmat pianista miercuri seara, la Sala mică a Ateneului Român, la cea de a doua ediție a conversațiilor din seria „Festivalul Ideilor”, organizate de Institutul Aspen România în colaborare cu Festivalul Internațional „George Enescu”.

Leonskaja a mărturisit că are o relație sentimentală cu Bucureștiul, orașul în care „biletele la concerte nu se găsesc nici în timpul sezonului obișnuit (n.r. muzical) , ceea ce este o mare calitate”.

„Cu Bucureștiul am o relație foarte sentimentală. Când ai 18 ani și primești primul bilet spre viață, sigur că rămâne în memorie. Bucureștiul este frumos în sine și l-aș fi iubit oricum. Dar pentru că am avut asemenea experiențe și asemenea amintiri e pentru mine ca un fel de încercare de a stabili unde sunt. E ca un jalon. Și unde revin de fiecare dată cu foarte multă plăcere”, a spus artista.

Ea s-a referit astfel la un moment important din cariera sa artistică, întâlnirea cu Bucureștiul, la doar 18 ani, fiind legată de câștigarea, în 1964, a Premiului I la Secțiunea Pian a Concursului Internațional ‘George Enescu’. „Ceea ce a fost ieri e destul de departe, dar ceea ce a fost la Enescu e ca ieri”, a adăugat celebra pianistă.

Despre muzica lui George Enescu, Elisabeth Leonskaja a declarat că acesta „are un sunet foarte diferit și foarte personal, foarte liber și cu mult rubato”.

„Dacă încerci să înveți acest rubato pornind de la limba germană nu iese nimic. Dacă încerci din unghiul limbii ruse poate e puțin mai ușor, dar tot nu reușești. Și rămâne un singur lucru de făcut. Să-ți deschizi inima și să urmezi textul și să încerci să asimilezi”, a explicat artista.

Leonskaja consideră că „este într-adevăr grandios ce a reușit Festivalul Enescu”, în promovarea muzicii marelui compozitor.

„Mari orchestre cântă Enescu aici. E mare lucru”, a spus ea, pledând pentru „pașii mici” în evoluția festivalului, care „trebuie să adauge lucruri noi”.

Vorbind despre Sviatoslav Richter, profesorul care a acompaniat dezvoltarea muzicală a artistei, Leonskaja a afirmat că era „un om de o simplitate regală”. „Fără să mai vorbim cât de mult a muncit și cu muzica și cu el toată viața”, a spus pianista.

Ea și-a exprimat încrederea în perenitatea școalii muzicale ruse.

„Școala rusă de muzică este atât de puternică încât orice s-ar întâmpla în Rusia, acesta va supraviețui”, a spus pianista, care a evocat mediul formării sale universitare, efervescența culturală care domnea în mediul academic rus.

Invitată să dezvăluie câteva din secretele artei sale interpretative, Elisabeth Leonskaja a mărturisit că respectă „pulsul” orchestrei atunci când cântă împreună cu un ansamblu.

„Când cânt singură la pian sunt interpret, orchestră și dirijor, dar când sunt cu orchestra se schimbă tot. Trebuie să am respect pentru ansamblu. Așa cum am eu pulsul meu personal, tot astfel cvartetul sau orchestra mare au un puls, un sunet”, a spus pianista.

Ea a mai spus că nu se consideră bună pentru a fi membru al unui juriu. „Mai bine să fiu pe scenă și să mă judece alții. Pentru că juriul poate greși și atunci este groaznic”, a opinat artista.

Prima întâlnire cu publicul actualei ediții a festivalului a pianistei fost pe 6 septembrie, în cadrul recitalului de la Ateneul Român dedicat memoriei lui Sviatoslav Richter, iar următoarea apariție va fi pe 10 septembrie, cu Orchestra Sankt Petersburg Philharmonic, sub bagheta dirijorului Yuri Temirkanov, cu interpretări din Enescu, Rachmaninov, Rimsky — Korsakov.

Următoarea întâlnire din cadrul seriei „Festivalul Ideilor” va avea loc luni, invitatul serii fiind David Grimal, unul dintre cei mai cunoscuți violoniști ai ultimilor 20 de ani.