O NOUĂ PAGINĂ POLITICĂ

Adi Cristi

Lupta se ascute. Devine din ce în ce mai vizibilă, mai agresivă, mai plin de conflicte ”care pe care”. Ne redescoperim vecinătățile de luptători din subterane. Partidele politice care contează pe prima scenă a țării nu stau pe gânduri. S-au apucat de treabă, fiind pe punctul de a lucra la listele de partid, aceste vehicule salvatoare din anonimatul atât de liniștitor al oamenilor fără realizări. Cred că se va reveni din nou la momentul zero, moment în care partidul își pune pe liste cvasiunanimii pentru electorat, dar cunoscuți în partid ca oameni destoinici. A sosit timpul celor care au demonstrat de-a lungul acestui sfert de secol că sunt în stare să nu bage mâna mai mult decât degetul mare, zis și opritor, le permite.

Se pare că vremea vedetelor, a artiștilor seducători ai scenei politice a trecut. Nici un partid nu-și mai permite să-i reinventeze pe Elena Udrea, pe Traian Băsescu, pe Călin Popescu Tăriceanu, pe Adrian Năstase, Victor Ponta sau pe Crin Antonescu, acești oameni spectacol ai primului sfert de veac postdecembrist. Acest traseu s-a dovedit a fi unul care dă într-o fundătură, ce se termină inevitabil la ”Beciul Domnesc”.”Nu mai are balta pește” poate fi o explicație, gândind la lipsa de cereri din partea celor care ar fi putut deveni un nou Vasile Blaga, un nou Klaus Iohannis, un nou Emil Boc. Atitudinea Justiției, din ce în ce mai intransigentă, uneori depășind chiar limita impusă de lege, a indus în partidele politice românești o stare de tensiune, de spaimă, de groază, de genul celei pe care un cutremur o poate provoca în rândul populației.

Nimeni nu mai vrea să se joace cu focul. Marea majoritate a celor care își cunosc meandrele concretului se țin cât se poate de departe de căldura puterii, de tentațiile pe care dreptul de a decide în numele tuturor se substituie ispitelor cu picioare lungi și forme de ținut minte.

Un astfel de gol, de lipsă în gestiunea partidelor politice trebuie imediat suplinit de lista de partid, acolo unde pot fi stivuiți, printre iluștrii anonimi, unu, doi cu metehne vechi. Politicienilor români le vine foarte greu să facă un pas înapoi. Nu sunt obișnuiți cu această mișcare ce ar putea să le conserve o mare parte din notorietatea câștigată de-a lungul vremii. Încă se mai încearcă forțarea bunului simț, încă se mai încearcă să se dea tunuri și în spațiul politic, după scenariu ”lovește și fugi”! Chiar dacă DNA lucrează la foc continuu, chiar dacă politicieni cad ca sadinele, unul câte unul și unul după altul, toți cred că ei nu vor fi prinși, ei nu au cum să fie trași la răspundere în fața legii. Sunt prea deștepți, sunt prea bazați, sunt mult mai prevăzători decât au fost cei care au căzut în plasa anchetatorilor. Cine ar fi crezut că Sorin Oprescu va scrijelii pereții din celula rezervată bărbaților din  Beciului Domnesc? Nici măcar celor cărora încă nu li s-a deschis un dosar penal, dar care sunt prinși în vizorul anchetatorilor au, față de alte dăți, un tremur în glas, fără însă a se opri din afacerile oneroase, construite cu aceeași abnegație a lucrurilor făcute întru binele național. Se fură pentru binele național, încearcă unii să spună, așa cum alții cred că dacă nu ar fi existat delatori, afacerea lor ar fi mers mult și bine fără ca cineva să-și fi dat seama.

Paradoxal, cei care au permis introducerea în scenă a delatorilor, au fost printre primii arestați preventiv, pe fondul unor dosare impresionante, cu hoții de sute de milioane de euro, cu implicarea puterii politice majoritare din vremea în care presa scria în gol, iar anchetatorii se făceau că ziariștii scriu despre o altă lume. Dacă astăzi sunt luați cu lopata sau chiar cu basculanta, zeci de infractori, începând de la ”primarul care este” și până la Primarul General al Capitalei,  Sorin Oprescu, nu putem evita să observăm gaura practicată deja în toate partidele politice care contează. Nu mai sunt lideri cu imagine, cu notorietate, cu acel atu atât de necesar într-o campanie electorală. Poate de aceea timpul nu mai poate fi pierdut. Partidele se pregătesc să-și scoată din rândurile doi, trei, câteva figuri asupra cărora să se concentreze și să le ajute pentru a intra în marea bătălie, o bătălie care este pe punctul de a schimba profund arhitectura politică în România, după 25 de ani de la Revoluția română, din decembrie 1989. Se pare că deja suntem forțați să mergem pe acest drum, că nimeni nu ne va mai ajuta să traversăm strada, că orice decizie pe care o vom lua, poate mai mult ca oricând, se va răsfrânge imediat asupra vieții noastre de zi cu zi.

Lunile septembrie și octombrie devin luni decisive în scrierea unei noi pagini de politică românească.