Aspirina naturală: scoarţa de salcie

Salcia este un copac cu calităţi terapeutice deosebite, aflate în special în scoarţa sa, considerată a fi aspirină naturală. Ea se adaptează uşor la schimbări de temperatură, creşte în locuri umede, pe malul apelor, în lunci, la câmpie sau deal, dar şi în parcurile din oraşe. Scoarţa şi florile sale scad sau elimină durerile de cap şi musculare, măresc imunitatea şi ajută organismul să lupte contra infecţiei. Nu în ultimul rând elimină stările de confuzie mentală şi de somnolenţă care însoţesc adesea răcelile severe. Pe timpul tratamentului se recomandă, în mod special, consumul masiv de lichide, câte 2,5 litri pe zi.

Este tonic digestiv
Scoarţa de salcie albă este folosită drept medicament de secole, sumerienii utilizând frunzele sale împotriva durerilor. Egiptenii din Antichitate o foloseau pentru a trata inflamaţiile. Hipocrate scria în secolul al V-lea î.Hr. despre o pulbere amară extrasă din scoarţa de salcie, care putea uşura durerile şi reduce febra. La rândul lor, indienii americani tratau astfel durerile de cap, febra, durerile musculare, reumatismul şi frisoanele.
În scop terapeutic, de la salcie se recoltează scoarţa de pe ramurile tinere. Se taie doar lujerii tineri, de maximum doi ani, de pe care se curăţă scoarţa, punându-se apoi la uscat, în strat de 4 cm grosime. Când scoarţa îşi pierde complet elasticitatea şi devine casantă, procesul de uscare s-a încheiat şi se poate pune la păstrare în săculeţi de pânză.
Coaja conţine o substanţă numită salicozidă, care se descompune în organism, rezultând acidul salicilic, adică aspirina naturală. Ea mai conţine amidon, proteine, lipide, tanin, celuloză, substanţe minerale, vitamine.
Salicina, asimilată şi transformată de organism, are efect antipiretic, analgezic, antiseptic, antiinflamator, sedativ, antistres, antispasmodic, astringent, tonic digestiv sau hemostatic.

Infuzia combinată previne meteosensibilitatea
Se lasă la înmuiat trei linguriţe cu flori de salcie, mărunţite, într-o jumătate de cană cu apă, de seara până dimineaţa, după care se filtrează. Maceratul se pune deoparte, iar pulberea rămasă se opăreşte cu încă o jumătate de cană cu apă fierbinte, 20 de minute, după care se lasă la răcit şi se filtrează. La final se combină cele două extracte. Se bea dimineaţa şi seara câte o cană pe stomacul gol. Chiar dacă infuzia are un gust amar-astringent, nu prea plăcut, ea acţionează eficient la nivelul sistemului nervos, scăzând receptivitatea organismului şi a psihicului la fenomenele meteorologice, prevenind şi tratând durerile de cap, insomniile, stările de anxietate produse de schimbările bruşte de vreme etc.
Fiertura de scoarţă de salcie îndepărtează durerile de cap, salicilaţii naturali fiind un remediu care concurează cu succes aspirina de sinteză. Se pun două linguriţe cu pulbere de scoarţă într-un pahar cu apă şi se lasă la macerat vreme de opt ore, la temperatura camerei, după care se strecoară. Extractul obţinut se pune deoparte, iar pulberea rămasă după filtrare se fierbe cinci minute cu 250 ml apă, după care se lasă la răcit, urmând apoi a se combina cele două extracte. Se recomandă consumarea a 500 ml pe zi.
Tot fiertura de salcie, din care se beau până la 750 ml zilnic, între mese, pe o perioadă de trei săptămâni, se recomandă în cazul celor suferinzi de gută. Ea are un intens efect depurativ, care ajută la eliminarea prin urină şi transpiraţie a excesului de uree şi a altor substanţe nocive aflate în ţesuturi.

Extrasul scade temperatura
Se obţine industrial la rece, prin dizolvarea principiilor active ale salciei într-o soluţie alcoolică şi care apoi se concentrează prin uscare, nu are acţiunile adverse (în special asupra stomacului şi a vaselor de sânge) ale medicamentului obţinut prin sinteză. Pentru scăderea febrei se iau câte 200 mg de extract de salcie o dată la două ore, dar doar atunci când aceasta depăşeşte 38,5˚C.
Persoanele cu predispoziţie la formarea de cheaguri de sânge, care au fumat sau care au valori ridicate ale colesterolului, ar trebui să ţină cure, de trei ori pe an, cu extract de salcie. Zilnic se administrează câte 600 mg din acest extract, în reprize, înaintea meselor principale. Acest remediu previne îngroşarea pereţilor şi obstrucţia vaselor de sânge care alimentează creierul.
Curele de câte şase săptămâni, urmate de alte două săptămâni de pauză, timp în care se administrează zilnic 800 mg de extract de salcie, au rol terapeutic în cazurile de hipertensiune. Scoarţa de salcie are efect vasodilatator, scăzând presiunea sangvină, iar în acelaşi timp protejează, prin acţiunea sa antioxidantă, vasele de sânge împotriva formării de depuneri de grăsime şi de colesterol (care apar frecvent la hipertensivi).
Pentru durerile menstruale se ia tot extract (600 mg zilnic), iar pe abdomenul inferior se pun comprese calde cu fiertură de scoarţă de salcie. Extractul reduce durerile din zona bazinului şi din cea lombară, reduce starea de iritabilitate psihică şi elimină durerile de cap specifice menstrelor. Aplicată extern, sub forma compreselor calde, fiertura de salcie elimină spasmele uterine şi favorizează oprirea hemoragiei (prin conţinutul de taninuri).

Pulberea opreşte diareea
Scoarţa de salcie este un puternic antiseptic, cu efect absorbant, ajutând la refacerea consistenţei normale a scaunelor. Se administrează câte trei-şase linguriţe pe zi pe stomacul gol. Praful se ţine sub limbă câteva minute, după care se înghite cu apă.
Pulberea se obţine prin măcinarea fină a scoarţei de salcie în râşniţa de cafea sau prin mărunţirea în piuă, după care se cerne prin sita pentru făină. Se ţine într-un borcan de sticlă închis ermetic, care nu se păstrează mai mult de 30 de zile, deoarece prin oxidare tinde să-şi piardă proprietăţile terapeutice.