24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Pe fondul acestui octombrie buimac, trezit între o toamnă taciturnă și o iarnă grăbită, scena politică românească încearcă să-și păstreze animația, mai ales că între PSD și PNL continuă să se înregistreze descărcări profunde și greu de făcut față.
Mai mult, în ultimul timp, astfel de tăvăleli pe pardoseala internă a partidelor au devenit ”la ordinea zilei”, chiar dacă, pentru liniștea serii, s-a preferat și încă se mai preferă ”ciondăneala cu ușile închise”. Și în PSD sunt astfel de ”dezbateri”, dar și în PNL. De la Victor Ponta la șefii organizațiilor județene tensiunea creată în spațiul reformării partidului (de data aceasta nu din proprie inițiativă, ci din necesitatea impusă de dezvăluirile spectaculoase din dosarele penale, aflate în anchetă sau chiar pe rolul instanțelor de judecată) a pus paie pe foc sub scena politică a țării, acolo unde, mai ales PDL, ascuns sub fustele PNL, a fost obligat să-și scoată în stradă infractorii, în drumul lor spre ”Beciul Domnesc”.
DNA nu se oprește! Direcția Națională Anticorupție, chiar dacă, uneori, își depășește prerogativele cu mult, a început să facă legea în cancelariile politice ale partidelor. Ea decide, cu drept de veto, cine are dreptul să mai fie primar în funcție, cine mai are dreptul de a candida pentru alegerile locale, dar și generale din 2016.
Realitatea vizibilă cu ochiul liber a scenei politice dâmbovițene este astfel ținută în șah de ultimele citate din stenogramele ”strecurate” în presă de nu știm cine. Efectul acestor dezvăluiri are o legătură indisolubilă cu ordinele primite de gardieni, în cazul lui Sorin Oprescu: ”pune-i cătușele regulamentar să vadă presa!”
Nici Iașul nu a putut fi extras din această acțiune de purificare a spațiului politic, chiar dacă, în cazul primarului suspendat Gheorghe Nichita, de exemplu, vorbim mai mult de un nefericit sentiment de iubire, care a ajuns să înnebunească omul, făcându-l să-și piardă ”uzul rațiunii” și nicidecum de o faptă de corupție, așa cum s-a întâmplat să se descopere în celelalte dosare aflate pe rolul DNA în întreaga țară.
Pasul înapoi, necesar cel puțin pentru conservarea imaginii nefericitului îndrăgostit (care s-a dedat îmbrățișărilor celei care s-a dovedit a fi Dalila și nicidecum Samson) ar fi fost imperativ și pentru Liviu Dragnea, cel care, după ce și-a depus candidatura la președinția PSD, în calitatea sa de condamnat de prima instanță la un an de pușcărie cu suspendare, a început să impună moralitatea în partid, pe care nimeni nu poate să o ignore, să o încalce. El poate, restul liderilor PSD nu! Mai mult, izolarea epicentrului, în care s-a postat Liviu Dragnea, dezvoltă deja imaginea unui partid cu probleme, cu mari probleme, atâta timp cât se simte nevoia unui cordon sanitar între președinte și restul pesediștilor.
Liviu Dragnea nu a agreat competiția. Atunci când au mai fost glasuri care și-a anunțat posibila candidatură pentru funcția supremă în partid, au apărut incompatibilitățile. Partidul nu a mai acordat derogări, care, de altfel, au fost preferate de-a lungul anilor, de fiecare dată în preajma unui congres, în care PSD a reușit să-și demonstreze spiritul european, transparența și, nu în ultimul rând, libertatea de a oferi membrilor săi șanse egale pentru a învinge cel mai bun. Așa a învins Ion Iliescu, așa a învins Adrian Năstase, așa a învins Mircea Geoană, așa a învins Victor Ponta, principalii lideri pe care social democrații i-au ales în fruntea partidului în urma unei competiții a valorii, în ultimul sfert de veac.
De data acesta lui Liviu Dragnea îi este frică de competiție, chiar dacă, în aparență, ar trebui să fie considerat cel mai curajos, atâta timp cât noua formulă de vot, întru alegerea președintelui PSD, va scoate întregul activ de partid la vot, peste jumătate de oameni vor vota cu buletine de vot cine să fie președintele PSD. Deja întrebarea devine retorică și superfluă, atâta timp cât Liviu Dragnea a rămas singurul candidat la funcția de președinte, în urma nevalidării candidaturilor celor doi contracandidaţi. Liviu Dragnea profită de această pată neagră pusă pe PSD, jucând rolul nevinovăției: „Îmi cer scuze sincer că sunt unic candidat la funcția de președinte al partidului. Colegii mei sunt martori, am încercat în două rânduri, opunându-mă prin vot și eu, și Victor Ponta, la orice fel de criteriu pentru colegii noștri. Nu știu acum care a fost cea mai bună decizie, aș fi vrut să fie o competiție dar, pe de altă parte, nu mai rabd decât până în data congresului să nu răspund unor atacuri mizerabile, care vin și din interior, și din exterior”.
Păcat. Așa cum îl știu eu pe Liviu Dragnea, cred că ar fi câștigat și dacă ar mai fi candidat încă 10 colegi de-ai săi și nu doar doi, senatorii Șerban Nicolae şi Daniel Savu, care nu au reuşit să adune suficiente adeziuni pentru candidaturile lor la şefia PSD. În aceste condiţii, colegii lor nu au acceptat nicio excepţie de la regulă.
Astfel, vom asista la o nouă mascaradă, la un nou exercițiu în forță de a impune un punct de vedere.
Cred că Gheorghe Nichita a fost mai înțelept decât Liviu Dragnea, acceptând pasul înapoi, cel puțin pentru moment. Să vedem cine va mai fi președintele PSD, după 23 noiembrie 2015, dată la care se va anunța sentința finală în procesul lui Liviu Dragnea! Liderul PSD ar trebui să înceapă să spele picioarele social democraților, ca un semn de înțelegere a mântuirii prin umilință.
