Festivalul de Film de la Londra (LFF) s-a deschis miercuri cu „Suffragette”, o prezentare a mișcării feministe ale cărei reprezentante au luptat pentru obținerea dreptului de vot pentru femei la începutul secolului al XX-lea în Marea Britanie. „Este un film extrem de important”, a declarat la conferința de presă Meryl Streep, citată de AFP. Actrița americană, care a câștigat de trei ori premiul Oscar, intepretează rolul lui Emmeline Pankhurst, care a creat în 1903 mișcarea Women’s Social and Political Union, revendicând dreptul de vot pentru femei. În acest film intens — primul pe această temă—, personajul său carismatic ajunge să fie fugar după ce a chemat femeile la indisciplină civilă — pietre aruncate în vitrine, incendii, manifestații—, obosit că a militat pașnic și degeaba mulți ani. Vedeta apare doar câteva minute pe ecran fiindcă regizoarea Sarah Gavron și scenarista Abi Morgan au ales să spună povestea acestei lupte prin ochii lui Maud, interpretată de Carey Mulligan, muncitoare într-o spălătorie din Londra anului 1912, căsătorită cu un coleg și mama unui băiețel. Maud încasează lovituri de baston de la polițiști, apoi este dusă în celule insalubre, soțul și vecinii o resping, iar fiul este luat de lângă ea. Însă devine pe zi ce trece tot mai convinsă că un viitor mai bun înseamnă drepturi și în primul rând acela de a vota. Dincolo de lupta feministă, filmul este și o introducere în viața femeilor din clasa muncitoare din acea epocă. O viață în care „vârsta minimă legală de căsătorie era de 12 ani”, în care nu exista niciun drept asupra copilului sau a bunurilor, a spus Meryl Streep. „+Suffragette+ nu seamănă cu un documentar istoric, ci este un film despre ceea ce se întâmplă astăzi”, despre „ceea ce ne-au dat acele femei”. „Ne arată unde suntem și bineînțeles că trăim încă într-o societate sexistă”, a afirmat Carey Mulligan. Regizoarea, scenarista și actrițele regretă că acest moment important al istoriei femeilor, care se încheie în 1918 cu dreptul de vot al femeilor britanice cu vârsta de peste 30 de ani, înaintea unei extensii în 1928, „nu figurează în cărțile de istorie decât în patru rânduri”. Filmul se încheie cu un generic elocvent, care amintește datele acordării dreptului de vot în diferite țări din lume: Finlanda în 1906, Franța în 1944, Elveția în 1971, iar Arabia Saudită în 2015.