Scriitoarea belarusă Svetlana Alexievich, voce a disidenței într-unul din ultimele regimuri autoritare din Europa, a câștigat joi premiul Nobel pentru Literatură, succedându-i francezului Patrick Modiano, laureatul din 2014, transmite AFP. Ziarista și scriitoarea din Belarus a fost recompensată pentru „opera sa polifonică, memorial al suferinței și curajului epocii noastre”, a anunțat Academia suedeză, care acordă premiile. Svetlana Alexievich, în vârstă de 67 de ani, născută așadar în timpul regimului Stalin, este a 14-a femeie care primește prestigiosul Nobel de la crearea sa, în 1901. Din cauza denunțării regimului autoritar al președintelui Alexandr Lukașenko, ea a fost nevoită să se exileze periodic, locuind în Italia, Franța, Germania și Suedia, mai spune Academia. Cu acest premiu, regimul de la Minsk „va fi obligat să mă asculte. Există atât de multe persoane care nu mai au puterea să mai creadă! Premiul poate însemna ceva pentru ele”, a afirmat laureata în cotidianul Svenska Dagbladet. „Este extraordinar că am primit acest premiu”, a spus laureata într-o convorbire telefonică, contactată de televiziunea publică suedeză SVT, mândră că a fost premiată de același Comitet Nobel care l-a recompensat în 1958 pe Boris Pasternak. În plin război rece, autorul romanului „Doctor Jivago” a primit inițial premiul, fiind ulterior constrâns de autoritățile din țara sa să îl refuze. Considerată favorită de câțiva ani, Svetlana Alexievich este autoarea unor cărți emoționante despre catastrofa de la Cernobâl sau invazia sovietică din Afganistan, interzise în țara sa. Mulți compatrioți îi citesc cărțile, deși autoritățile belaruse împiedică aparițiile sale publice la Minsk, oraș în care locuiește o parte a anului. „În ultimii 30-40 de ani, ea și-a petrecut timpul cartografiind omul sovietic și post-sovietic. Dar nu este cu adevărat o istorie a evenimentelor, ci una a emoțiilor”, a declarat Fundației Nobel secretara permanentă a Academiei, Sara Danius. „Ea a pus la punct un antidot pentru totalitarism, o nouă metodă literară, controversată, care constă în a-i face să vorbească pe cei care nu au dreptul să o facă”, a declarat AFP Ola Larsmo, președinte al PEN Club din Suedia, care susține activ scriitorii din Belarus prin schimburi și stagii. Svetlana Alexievich nu a fost lipsită de libertate, dar a fost de câteva ori în exil, înainte să se întoarcă în țara ei, a adăugat acesta. Publicul prezent la Academia suedeză a aplaudat îndelung la aflarea laureatului Nobel din acest an, numele lui Alexievich fiind cunoscut fiindcă era favorită. Născută în 31 mai 1948 în vestul Ucrainei într-o familie de învățători de țară, absolventă a Facultății de Ziaristică a Universității din Minsk, Svetlana Alexievich a început să înregistreze pe magnetofon povești ale unor femei care au luptat în al Doilea Război Mondial. Materialul i-a folosit la scrierea primului roman, „Războiul nu are chip de femeie”. De atunci, scriitoarea folosește aceeași metodă pentru a-și scrie romanele documentare, vorbind cu oameni care au trăit experiențe tulburătoare. A ajuns celebră odată cu lansarea romanului „Sicrie de zinc”, despre războiul din Afganistan (1979-1989), publicat în 1990. Opera sa este tradusă în mai multe limbi și publicată în țări din toată lumea. Spectacole după cărțile sale au fost puse în scenă în Franța și Germania, în cea din urmă primind în 2013 prestigiosul Premiu al Păcii la Salonul de carte de la Frankfurt. Ultimul său roman, „Sfârșitul omului roșu sau Vremea dezamăgirii”, despre povestea și tragedia lui „homo sovieticus”, a fost recompensat cu Premiul Medicis pentru eseu în 2013. Svertlana Alexievich, prima belarusă premiată cu premiul Nobel pentru Literatură, primește 8 milioane de coroane suedeze (circa 860.000 de euro), încheie AFP.