Adi Cristi
Adi Cristi

APLAUZE ȘI ROȘII STRICATE

 

Traian Băsescu redivivus! Același ”președinte jucător” care se prezenta poporului român ca fiind pregătit să-și plimbe nepoții prin Cotroceni, după ce își epuizează și al doilea mandat prezidențial, a revenit  la sfârșitul săptămânii trecute ca președinte al Mișcării Populare, partid creat de el, pe care însă l-a ocolit multă vreme, așteptând limpezirile necesare ale celor care au venit în noua formațiune cu tot cu zestrea de păcate, moştenirea pedelistă a celor care s-au desprins de trecutul celui care nu a ezitat să-și sacrifice poporul, doar pentru a da bine în fața Înaltei Porți a Germaniei, de exemplu.  Încă suntem pe punctul de a ne întreba cine este cel care trage sforile marionetelor ce le tot vedem făcând tumbe sau salturi mortale, prin fața noastră, fără a ezita să strige cât de mult se sacrifică ele pentru țărișoara aceasta pedepsită parcă să se tot sacrifice pentru orice nebun, pentru orice descreierat care se crede a fi salvatorul națiunii.

Suntem pedepsiți de nu știu cine să avem parte tot timpul de conducători mult mai penibili decât reușim noi, ca popor, să fim în văzul lumii.

Traian Băsescu ne-a mințit încă din primele secunde ale apariției sale pe firmamentul alegerilor locale din iunie 2000, în care a năvălit cu aplombul derbedeului ce nu putea fi suprapus peste nici un alt model politic, aflat atunci pe scena publică, reușind să dea altceva poporului român, mult prea obosit de figurile triste și distante ale politicienilor români. Traian Băsescu a mizat mult pe felul său atipic de-a fi, pe libertatea pe care și-a luat-o de a nu respecta nici una din cutumele mediului politic, amestecându-se cu mulțimea prin care trecea cu acea lejeritate”a peștelui prin apă”. Traian Băsescu nu a încercat nici o secundă să fie altcineva decât marinarul, căpitanul de vas, decupându-se din cadrul oficial al președintelui României, astfel încât, el singur s-a refugiat din funcția normală a președintelui țării, în aceea ”particulară” a ”președintelui jucător”, versiune în care, credea el, că-i va fi mult mai ușor să conducă țara, după cum gândește el și nicidecum după cum îi dictează rigorile, prerogativele, cutumele.

Traian Băsescu, în cei zece ani de Cotroceni, nu a respectat nici o regulă, dacă acesta l-ar fi incomodat, l-ar fi îndepărtat de scopul pe care și l-a propus în cariera sa de președinte de țară. Așa a reușit să stăpânească zece ani de președinție, limita constituțională împiedicându-l să mai adune încă un nou mandat.

Traian Băsescu ne-a intoxicat, printre altele, cu ”bănuiala legitimă”, asupra atacului pe care clasa politică este pregătită să-l dea împotriva Justiției, punându-i în pericol independența, după ce tot el a reușit să o dezlege de timorarea în care acesta a fost obligată să lucreze, timp de 14 ani. A venit el, în 2004, să o elibereze, să dea procurorului șansa de a ieși de sub teroarea omului politic, iar omului politic să-i creeze coșmarul anchetelor penale. Aceasta este marea reformă a Justiției, făcută de Traian Băsescu, în cele două mandate prezidențiale, reformă care astăzi începe să-i devoreze și pe oamenii săi, pregătindu-se să-l pună în acest malaxor și pe el, Creatorul!

Traian Băsescu a reintrat ”cu funcție” în politică, fiind ales președintele Mișcării Populare.  Partidul acesta, numit ”mișcare”, a reușit să transforme alegerile președintelui într-o mascaradă, ce a culminat cu întrebarea candidatului, fie el și singur, Vreți ca eu să fiu președinte? Și sala, în cel mai puternic stil comunist îi răspunde în corul unanimității: Da!

Primele atacuri au fost date asupra PNL, încercând să scoată din această casă istorică pe ascunșii pedeliști, cu gândul de a regrupa Opoziția, de a-și reîntregii influența semnificativă de lider al celor care sunt deciși să lupte din nou pe viață și pe moarte pentru a reveni la Guvernare, evident cu Traian Băsescu prim ministru. Acesta este gândul pe care Traian Băsescu nu-l ascunde, nu-l refuză, nu-l ignoră.

Traian Băsescu începe să-și reconstruiască meterezele, chiar pe formula ”Eu vă garantez că voi fi un politician extrem de incomod. Nimeni nu-mi va închide gura!”

Traian Băsescu, iată, prinde din nou slăbiciunea societății și, mai ales, a clasei politice, încercând să forțeze porțile, prezentându-se deja ca fiind singura voce credibilă a opoziției.

Aceasta este o nouă intrare în scenă a lui Traian Băsescu. Luminile s-au stins. Spectatorii așteaptă cu sufletul la gură următoarea replică! Sunt pregătite aplauzele și roşiile stricate.

ADI CRISTI