Sectorul bancar din România are un grad mic spre mediu de concentrare, ceea ce indică un grad relativ ridicat de concurență, însă nivelul ridicat de îndatorare a conduce la reducerea gradului de mobilitate a clienților, reiese din Raportul Consiliului Concurenței, intitulat ‘Evoluția concurenței în sectoarele cheie 2015’. ‘Situația sectorului bancar din perioada analizată indică o evoluție favorabilă din punct de vedere concurențial în sectorul bancar românesc. În ultimii 4 ani se observă o tendință de reducere a diferențialului dintre dobânda la credite și cea la depozite. De asemenea, indicii de concentrare arată un grad mic spre mediu de concentrare în sector. Creșterea restrictivității standardelor de creditare nu reprezintă în sine un element de îngrijorare privind concurența în sectorul bancar, dar coroborarea sa cu un nivel ridicat al gradului de îndatorare a clienților conduce la reducerea gradului de mobilitate a clienților. Așa cum se cunoaște, un nivel crescut al gradului de mobilitate a clienților este efectul unui mediu concurențial normal, iar scopul legislației de concurență, precizat și de art. 1 din Legea concurenței, îl reprezintă tocmai menținerea și stimularea concurenței și a unui mediu concurențial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor’, se arată în raportul Consiliului Concurenței. Potrivit documentului, primele zece instituții de credit au avut cumulat o cotă de piață relativ constantă, între 77,8% și 78,4%, valoarea înregistrată la finalul anului 2014 fiind de 78,1%, în scădere față de anul 2013. În plus, în perioada analizată, indicele de concentrare pe piață a scăzut semnificativ din 2008 în 2009, în perioada de început a crizei, după care aceasta s-a stabilizat. La finalul anului 2014, valoarea indicelui a fost cea mai scăzută din ultimii ani. ‘Aceste valori indică faptul că sectorul bancar are un grad mic spre mediu de concentrare, ceea ce indică un grad relativ ridicat de concurență. Cu toate acestea, pentru o interpretare mai bună a gradului de concurență trebuie analizați și alți indicatori, cum ar fi mobilitatea clienților bancari’, mai reiese din raportul Concurenței. În ceea ce privește gradul de concentrare, se observă o diferență mare între primii doi jucători și ceilalți, diferența care s-a erodat în timp. ‘Din punct de vedere al gradului de concentrare, putem spune că principalii doi jucători au pierdut cotă de piață în detrimentul următorilor. De asemenea, la finalul anului 2014, primii 7 jucători de pe piață dețineau împreună aproximativ 67% din piață, în timp ce următorii 33 dețineau aproximativ 33%’, se menționează în raport. Potrivit documentului, primele două bănci mari, respectiv BCR și BRD, au avut în ultimii șase ani cote de piață cuprinse între 18 — 20% (BCR) și 14-16% (BRD). însă ambele sunt în scădere, și domină, în mod evident, mediul bancar românesc în fiecare categorie importantă (credite, depozite, active, capital). ‘A treia bancă este Banca Transilvania cu o cotă de piață de aproximativ 10%. Aceasta a achiziționat, anul acesta, Volksbank România, bancă care se situa la momentul achiziției pe locul 9 în topul băncilor. Următoarele bănci din punctul de vedere al dimensiunii (Raiffeisen Bank, UniCredit Bank și CEC Bank) au cote de piață aproape egale, situate între 7 — 8%, cote ce se păstrează relativ constante în perioada analizată. Cota de piață rămasă este foarte fragmentată între celelalte 34 de bănci’, se mai arată în raportul Consiliului Concurenței.