Întâlnire cu Varujan Vosganian la Librarium Palas Iași

Joi, 12 noiembrie, la ora 18.00, la Librarium Palas Iași (Str. Palas nr. 1A) va avea loc lansarea ultimului volum semnat de Varujan Vosganian, ”Cartea poemelor mele nescrise”, apărut la Editura ”Cartea Romanească”, disponibil și în format digital. Invitați, alături de autor: Cassian Maria Spiridon, Antonio Patras și Doris Mironescu. Va recita poeme din volum, în lectura actorului Emil Coșeru.
Iată că admiratorilor ”Cărții șoaptelor”, care așteptau un nou roman, Varujan Vosganian le face un dar surprinzător: un volum de poezii. Și, totuși, nu atât de surprinzător, dacă avem în vedere că noua ”Carte a poemelor mele nescrise” este o meditație asupra acelorași teme profunde ale condiției umane: nașterea și moartea, iubirea și melancolia, relația cu divinitatea și cu istoria.
”Cartea poemelor mele nescrise” ne vorbeste despre generația tristă a copiilor născuți după război și căreia evenimentele din 1989 nu i-au atenuat dimensiunea tragică. Dar evocă, în același timp, condiția poetului într-o lume lipsită de autenticitate. Ne-o spune autorul însuși: ”Poezia se scrie la persoana I. Ea este o artă a sincerității, o continuă mărturisire. O spovedanie fără cuminecatură, căci poetul nu primește nimic în schimb și nu poate fi iertat pentru darurile sale.
Cum se poate, așadar, povesti viața unui poet, lăsând la o parte orice altceva știm despre el, și recompunând-o din versurile sale? ”Cartea poemelor mele nescrise” este, în ce mă privește, o încercare de acest fel.   În ”Cartea poemelor mele nescrise”, eu sunt mai ales ceea ce nu am putut împlini. Asta înseamnă că destinul trebuie asumat fără încetare, dar că nu trăim niciodată de ajuns pentru a-l duce până la capăt. Cineva, într-o altă lume, continuă să-l traiască ori să-l scrie pentru noi.” Potrivit comentatorilor săi de până acum, ”Cartea poemelor mele nescrise” este, prin ținuta sa ideatică și stilistică, un volum de excepție. Dincolo de spațiul public cu care ne-a obișnuit până acum, Varujan Vosganian ne propune, prin acest nou volum, o incursiune tulburătoare în spatiul intim al poeziei sale.
”Un volum cum n-am citit de mult. Sigur i-ar fi plăcut și lui Mircea Ciobanu, dascălul întru poezie al autorului, al cărui duh al marii poezii se resimte, însă fără nimic epigonic; spun asta anume pentru a indica rădăcina metafizică, cea mai nobilî în viziunea mea, de unde urca Varujan Vosganian ca poet între vârfurile liricii contemporane, exprimând ca nimeni altul condiția tragică a generației noastre. Prin cartea de față, Varujan Vosganian atinge, ca poet, măsura prozatorului ce-a dat magnificul roman ”Cartea șoaptelor”, care i-a adus atâta faimă, până în pragul Premiului Nobel” (Marian Draghici)
”Varujan Vosganian scrie o poezie a temelor «mari»: relația cu divinitatea, cu neamul său (armenesc), cu istoria, cu iubirea, cu moartea. Vocea autorului ”Cărții șoaptelor” rămâne însă inconfundabilă: când muzical-armonioasă, de frac și joben, ca pentru o scenă de operă, când blândă și sapiențială, de înțelept străvechi, șoptindu-le neofiților strânși în jurul focului. Aici, în poezie, prefer vocea autoironică sau obosit-emoționată a însinguratului care vorbește cu zidul, cu mama sau cu Dumnezeu. Lepadându-și straiele publice, Varujan Vosganian este un poet tulburător: ”Îmi îngrop față în palme, înmormintarea/cea de toate zilele” (Gabriela Gheorghisor). ”A devenit tot mai dificil de distins poezia autentică de cea «făcută», altfel decât supunând textele la proba timpului și a relecturii. În acest peisaj adesea înșelător, Varujan Vosganian este cu adevărat un poet care nu ignora «de ce-ul lumii», pentru a sări direct la «cum scriu». Dimpotrivă: conștiința tulburată de fragilitatea condiției umane, el se luptă cu Neantul prin intermediul discursului poetic. Îmi place foarte mult sinceritatea din acest volum excepțional. Niciun cuvânt nu e în plus în poemele lui Varujan Vosganian, creator care redă poeziei funcția ei inițială: aceea de a ne lega, prin cuvânt, de Marele Tot” (Razvan Voncu). Varujan Vosganian (n. 1958) este poet și prozator. A publicat volumele de versuri: Samanul albastru (Editura Ararat, 1994), Ochiul cel alb al reginei (Editura Cartea Romaneasca, 2001), Iisus cu o mie de brate (Editura Dacia, 2005) si volumele de proza: Statuia comandorului(nuvele – Editura Ararat, 1994), Cartea soaptelor (roman – Editura Polirom, 2009, 2012), Jocul celor o suta de frunze si alte povestiri (nuvele – Editura Polirom, 2013).
Cartile sale au fost premiate sau nominalizate la importante premii in tara si in strainatate. Traduceri, prezentari, lecturi publice, precum si comentarii critice ori eseuri din si despre scrierile sale au fost realizate in numeroase tari ale lumii.