Otoscleroza este întâlnită preponderent la sexul feminin

Procesul distrofic de osificare începe în zona situată înaintea platinei scăriţei, pe peretele medial al casei timpanului, ce invadează cu timpul talpa scăriţei şi determină anchiloza acesteia în fereastra ovală, cu apariţia surdităţii de tip transmisie, caracteristică însoţită de zgomote auriculare sub formă de vâjâituri, fluierături, ţiuituri. Cu timpul, leziunile progresează şi în urechea internă, afectând şi spirele melcului, cu degenerescenţa epiteliului neurosenzorial, surditatea devenind mixtă, iar apoi, în timp, cu predominanţă de tip percepţie.Boala are un caracter genetic familial, apărând mai frecvent la persoane de sex feminin, fiind influenţată de ciclul vieţii genitale feminine, în sensul că sarcina, naşterea, lăuzia şi alăptarea accentuează evoluţia bolii, care se încetineşte cu ocazia menopauzei. Începe întâi la o ureche, apoi trece şi la cealaltă ureche. Surditatea evoluează progresiv, îngreunând înţelegerea limbajului vorbit şi deci comunicarea socială a purtătorului ei, fapt care-i jenează atât în procesul muncii, cât şi în familie. Bolnavii vorbesc şoptit, sunt şterşi, timoraţi, copleşiţi de boală, sunetele pure sunt auzite mai bine decât cuvintele rostite, motiv pentru care bolnavul nu se mai duce la teatru, dar continuă să frecventeze uneori mulţi ani sălile de concerte. Bolnavii aud mai bine în mediul zgomotos, în tren, în tramvai, într-o sală cu zgomot. Cu timpul, datorită leziunilor urechii interne, surditatea se accentuează foarte mult, bolnavul nu mai percepe decât sunetele foarte intense, recunoscând cuvintele prin citirea lor pe buzele celui care le pronunţă, aşa-zisa labiolectură. Otoscleroza este întâlnită preponderent la sexul feminin, raportul fiind de 1,5  sau chiar mai mare. Ea apare cel mai frecvent între 20 și 40 de ani, mai ales după sarcini, care presupun schimbări hormonale importante în organismul femeii.