Moartea nu ne lasă în pace! Pe când mă pregăteam să revin la treburile noastre diurne, chiar dacă acestea ne plictisesc de moarte, numai ce mă văd nevoit să-mi amân banala privire aruncată peste clasa politică, cum se mai aruncă prostovolul în Deltă. Din nou în linia întâi a morții. De această dată, nebunia umană, ce a atins paroxismul, vine să ne pună la zid, să ne măcelărească în numele unei religii iubitoare de oameni, cum se revendică de fapt toate religiile monoteiste ale lumii, dependente de Dumnezeu. Cu precădere islamul este o la rândul său o firească apropiere de Dumnezeu, dacă ni-l imaginăm pe Muhammad, versiunea islamică a profetului lui Allah. Cine este Muhammad, profetul lui Allah, același invocat de jihadiști ca fiind la originile războiului sfânt, a războiului declanșat împotriva tuturor celor care nu împărtășesc valorile lui Allah?
”Cu alte cuvinte, profetul arabilor trebuie să se conformeze tradiţiei religioase semitice ilustrată de Moise, Enoch, Daniel și alţii, care au călătorit în Ceruri în timpul vieţii pentru a-l întâlni pe Dumnezeu și a primi astfel Cartea Revelaţiei Divine. Evenimentul este plasat de Tradiţii undeva intre anii 617-619 d. Hr. Atunci, în timpul somnului, Muhammad a întreprins o călătorie extatică, călare pe Buraq, un animal mitic înaripat. În timpul acestei experienţe spirituale, Profetul a călătorit într-o singură noapte din Mecca la Templul lui Solomon din Ierusalim, de unde Muhammad ascensionează prin cele 7 Ceruri spre „Prezența lui Dumnezeu”. Călătoria este atemporală, ulciorul, pe care Profetul l-a răsturnat accidental la plecare, nu-și golise conţinutul de apă când Muhammad s-a întors în încăpere.
Misiunea sa profetica s-a declanşat în decursul uneia dintre sesiunile de rugăciuni și meditaţii dintr-o peştera în apropiere de Mecca. Atunci, lui Muhammad i se arata însăşi Arhanghelul Gabriel (Gibrail în arabă) din tradiţia religioasa iudeo-creştină. Gibrail l-a trezit din somn, venind la el cu o carte in mâini, poruncindu-i – Iqra! (Citeste, Recită cu glas tare – în dialectul arab din Hejaz). Cum Muhammad era copleşit de apariţie, scuzându-se că este analfabet, Îngerul i-a repetat de patru ori îndemnul divin de a citi în numele lui Allah Atotcreatorul, Profetul citind instantaneu cu voce tare. „Apoi m-am trezit, și eram ca și cum cineva ar fi scris în inima mea”, aminteşte Muhammad în Coran”.
Dacă Iisus al creștinilor s-a înălțat la cer, după ce a Înviat răstignirii, Muhammad a ales calea sfârșirii prin boală și bătrânețe.
”Bătrân și bolnav, Profetul întreprinde in anul 632 d.Hr. ultimul sau pelerinaj la Mecca. Starea i se agravează, Muhammad suferind de dureri atroce de cap și slăbiciune fizică. În ziua de 8 iunie 632, în oraşul Medina, Profetul pleacă la Allah în suspinele credincioşilor săi. Este îngropat de aceştia exact în locul în care a murit, adică în incinta casei şotiei sale Aisa, unde în zilele noastre se înalță Moscheea Profetului din Medina”.
Nu vreau să provoc alte fracturi între cele două religii, vreau numai să scot în evidență că cei care ucid în numele profetului lor, sunt fie duși în eroare, fie, pur și simplu, criminali sadea, genetic vorbind. Ucid în numele celui care a propovăduit iubirea întru Allah! Este ca și cum creștinii ar fi îndemnați la crimă, împotriva tuturor celor care nu-l iubesc pe Iisus Hristos, la fel de iubitor de oameni, la fel de milostiv și de mântuitor de suflete rătăcitoare, asemenea oilor pierdute de turmă.
Simpatizanţii organizaţiilor teroriste au ”celebrat” atentatele de la Paris, soldate cu aproximativ 150 de morţi, sugerând că sunt opera reţelei teroriste Stat Islamic, ai căror adepți au postat pe rețelele de socializare mesaje ale căror efecte nu pot fi decât oripilante, alarmante, dezarmante, revoltătoare: „Parisul arde şi, în curând, toată lumea va simţi amărăciunea”.
Paris, Londra, Berlin, Madrid, Moscova, Bruxelles, Roma, Viena – sunt centri nervoși ai Europei ce pot fi paralizați de misiunea explicită și asumată de organizația teroristă Stat Islamic, care pur și simpli s-a format și a crescut sub nasul americanilor ce-și plimbau armata prin orașele sau deșerturile Irakului, căutând, ceea ce știau că nu vor găsi, bomba atomică, dovedită a fi, într-un final, Saddam Hussein.
Așa cum s-a întâmplat în Afganistan, prin crearea (tot de către SUA) a lui Osama bin Laden, versus 11 septembrie 2001, tot așa și teroriștii jihadiști din Stat Islamic au început să-i atace pe cei care le-au permis să devină astăzi moartea care lovește în colectivitate.