STATUI PERFECTE ȘI NICIDECUM MINIȘTRI NECESARI

Adi Cristi

Avem guvern, avem prim ministru, nu știu dacă mai avem răbdare ”unui nou început”. Mutarea lui Klaus Iohannis ”în cârdășie cu strada” a dat ceea ce nu am mai avut, un guvern de tehnocrați fără miros politic, aduși în Palatul Victoria de pe plaja de nudiști de la Vama sau din salonul de protocol al Aeroportului Internațional Otopeni.

Audierile din comisiile parlamentare nu au fost lipsite de interes, dacă vom ține minte audierea Cristinei Guseth, candidat pentru funcția de  ministru al Justiției. Indiferent de destinul acestui greu minister, în care Justiția are obsesia independenței, într-atât încât a reușit să încalece și celelalte două puteri ale statului de drept, Legislativul și Executivul, figura inginerului electronist care s-a aventurat să managerieze problemele în Justiție nu are cum să fie uitată. Traian Băsescu, beneficiarul total al activității doamnei Cristina Guseth, pe când aceasta era director la Freedom House, un ONG care se luptă cu corupția, ”care este un caz penal și nu anal”, după cum încerca ministrul de azi al Justiției, vine astăzi și îi bate cu degetul în obraz, de-i dezlipește tranzistorii, care reacționează la rușine, arătându-și și el uimirea nimicitoare după recunoașterea că așa ceva ”nu a văzut Parisul”, nici măcar acum când este însângerat de teroriștii sirieni de cetățenie franceză (sic!)

Guvernul în sine este unul pe care nici măcar Dacian Cioloș nu l-ar recunoaște, dacă s-ar întâlni cu el pe Calea Victorie. Strălucitor prin absență și debordant prin neștiința de a merge pe trotuarul interesului național și nu pe cărarea domeniului fiecăruia, Guvernul Cioloș debutează cu un program de guvernare care nu poate fi numit nici schiță, nici nuvelă, nici măcar poem dramatic, atâta timp cât autorul (Dacian Cioloș) recunoaște că nu a avut cu cine să vorbească, cine să-l inspire, el fiind mai singur decât s-a crezut el vreodată că poate să fie. Atunci, și-a adus aminte de vorba bunicului său, cel care l-a crescut și l-a educat, să vopsească nu casa copilăriei, ci gardul în spatele căruia și-a dorit să se nască guvernul său poreclindu-l a fi guvernul lui Klaus Iohannis. Acest ”guvernul său” este de fapt ”guvernul străzii”, explicându-se astfel instabilitatea pe care strada nu are cum să o ascundă, nu are cum să o bage sub preș. Dacă nemulțumirile străzii au dat jos Guvernul Ponta, nu cred că va ezita să iasă din nou în piețele publice pentru a protesta față de cei care se pregătesc deja să joace cartea austerității.

Traian Băsescu începe să-și definească din ce în ce mai clar rolul de opoziție, de glas care continuă să nu aibă nici tată și nici mamă și la figurat, astfel încât nu dovedește nici o jenă să-i atace pe cei care l-au protejat, l-au ajutat, i-au fost alături, când cel care și-a schimbat hainele președintelui jucător cu cele ale opozantului neîndurător, se arată interesat doar de rolul pe care îl poate avea pe scena politică a țării.

Guvernul de tehnocrați va fi o pradă ușoară pentru majoritatea parlamentară care, la rândul ei, a căpătat o geometrie variabilă, funcție de interesele pe care proiectele de lege ale Guvernului Cioloș le poate ataca.

Un amănunt, trecut cu vederea de cei mai mulți politicieni anesteziați de această avalanșă cu Dacian Cioloș în fruntea tehnocraților nimănui, vine să pună degetul pe rană. Acest guvern riscă de fiecare dată să fie lipsit de susținerea votului majoritar din Parlament, față de care legea îl obligă să dea seamă. Electoratul în 2012 a vota altceva decât avem astăzi pe scena politică a anului 2015. Aceasta ar putea fi o primă trădare, așa cum și desele acuzații de lovitură de stat pot fi trecute în aceeași categorie.

Încep să iasă la suprafață tot felul de scenarii pe care Klaus Iohannis le-a scris pe când Victor Ponta gestiona guvernarea țării cu al său guvern politic, de reali specialiști, cei care au performant vizibil și palpabil timp de trei ani, reușind să reconstruiască România în profunzime și în imagine.

Evident că nu peste multă vreme se va trece la decont, se va trage linia, se vor face socotelile de această dată impuse de cei care nu vor mai avea răbdare să îndure acest nou început, această nouă încercare de schimbare doar de dragul schimbării.

Se pare că un Guvern de tehnocrați este de fapt un organism perfect, dar fără suflet. Fără mișcare nu ai cum să străbați acel milimetru care ne desparte. Statui perfecte și nicidecum miniștri necesari pentru care speranța va ieși din nou în stradă cu mâinile întinse, de această dată nu a revoltă ci a iertare!