Flori și lacrimi, pentru victimele din Colectiv, la o lună de la tragedie

Zeci de persoane, în mare parte aparținători și cunoștințe ai celor care și-au pierdut viața sau au fost răniți în incendiul din clubul Colectiv, au venit luni la locul tragediei, la o lună după cele întâmplate, pentru a aduce flori, a aprinde o candelă și a spune o rugăciune în memoria celor 60 de persoane care au murit.

O bătrână, ținând o candelă în mână, spune cu vocea înecată de lacrimi, în timp ce pășește cu băgare de seamă pe asfaltul, cu urme de ceară închegată: „Nici nu pot să calc pe aici”.
„A trebuit să se întâmple așa ceva ca să putem să învățăm. (…) În afară de faptul că s-a schimbat Guvernul, nu știu ce s-a schimbat. Au mai închis și localurile care sunt la parterul blocurilor cu bulină. Suferim toți, toată lumea vine aici. Dar pentru familie e cel mai greu, să nu-l avem printre noi. Băiat tânăr, care avea tot viitorul în față”, spune o altă femeie plângând.
A venit, de asemenea, familia Mariei Ion, femeia de serviciu care și-a pierdut viața în noaptea incendiului. Cei cinci copii, sora și fratele femeii au adus o fotografie pe care o așează pe un altar improvizat, chiar la intrarea în clădire, pe o cutie metalică, alături de zeci de alte fotografii și icoane. Aprind o candelă și păstrează câteva momente de reculegere. Ion Florin, fratele femeii, spune că sora lui mai mare i-a luat sub tutela ei pe toți cei cinci copii ai Mariei Ion. Adaugă că deși au primit multe ajutoare, constând în haine, alimente și chiar bani, copiii ar avea mare nevoie de o locuință, deoarece în acest moment locuiesc cu chirie.
„E foarte greu, pentru că nu are o casă. Decedata avea dosarul depus la Primăria Sectorului 2, de zece ani de zile — pentru că noi am fost evacuați din casă — și nu i s-a dat nicio locuință. Stătea cu chirie. Iar acum, când a venit primarul interimar al Capitalei, i s-a promis un apartament, care era în comuna Roșu, unde nu erau utilități, nu era nimic. Foarte departe. (Sora mea mai mare, n.r.) l-a refuzat, deoarece copiii trebuiau să meargă la școală. Sora mea e îngropată la cimitirul Izvor și nu ar mai fi putut să ajungă acolo. Ni s-a promis că se caută o casă la curte în sectorul 2. Așteptăm să vedem ce facem, pentru că e foarte greu să stai cu chirie, mai ales pentru o familie numeroasă. Așteptăm să vedem dacă primăriile de sector se țin de cuvânt”, adaugă el.
Sandu „Coșaru” spune că a pierdut nouă prieteni în incendiul din 30 octombrie. A venit pentru a aprinde o lumânare și a adus peria de coșar cu el, în memoria celor pe care i-a cunoscut. „Toți mă iubeau, eram coșarul lor. Când mă vedeau, beam o bere. Normal că am venit. Poți să uiți oamenii? (…) Erau niște băieți minunați, le plăcea muzica rock, cum îmi place și mie de altfel. Ne întâlneam în Iron City, în Centrul istoric, dar ei mai veneau și pe aici. În seara fatidică eram și eu invitat și nu am putut să vin. În memoria lor, am venit acum să aprind lumânare. Altceva ce să mai fac?”, spune el, plin de amărăciune.
Adaugă că singura speranță a țării sunt tinerii, care ar trebui să facă o schimbare adevărată. „Clubul ăsta nu trebuia efectiv să funcționeze. Aici a fost o fabrică de încălțăminte. Pereții erau impregnați cu prenadez, cu alte substanțe. Trebuiau degresați înainte. De ce s-a întâmplat nenorocirea? Substanțele alea au fost impregnate timp de 50 de ani în pereți. Nu trebuiau degresate?”. întreabă el.
O altă femeie spune că a venit pentru a aprinde o lumânare, deoarece în noaptea incendiului, când era de serviciu la un local din apropiere, a asistat la tragedie.
„Am văzut că ieșea multă lume, oameni arși, erau ambulanțe. Îți era și frică să te uiți. (…) Am avut multe cunoștințe care veneau aici, una dintre ele nu a putut să vină în noaptea aceea, deoarece a fost la o aniversare”, mai spune ea.
Cristian Hurdubaia, reprezentant al fundației ÎmpreunăRezistăm, a declarat că în fiecare lună, pe data de 30, victimele incendiului vor fi comemorate.
„La o lună de la tragedia din clubul Colectiv, am considerat că este normal să venim aici și să plângem cei 60 de oameni frumoși care au plecat dintre noi, atât de repede. Tot noi, cei de la ÎmpreunăRezistăm, am decis ca în fiecare lună, pe data de 30, să venim aici. Cine vrea să vină cu noi este binevenit: să aducem flori, să aprindem lumânări și să îi comemorăm lună de lună, pentru că noi considerăm că nu trebuie să uităm că ei au fost cei sacrificați, practic, pentru ca noi și generațiile viitoare să puteam avea o viață mai bună”, a mai spus Hurdubaia. (Agerpres)