SPIRIT ȘI TERITORIU

Adi Cristi

Astăzi este ziua Sfântului Andrei, cel care a creștinat partea de Răsărit a Europei. Printre aceștia suntem și noi, românii, rămași, de aproape două milenii, în iubire dumnezeiască, milostivire, răbdători, iertători și gata oricând pregătiți, întru smerenie și pocăință, să ni-l asumăm pe Dumnezeu ca fiind parte din nemurirea noastră, astfel încât dumnezeirea să fie recunoscută drept iubire a aproapelui tău, dezinteresată și plină de evlavie.

Există în această zi și o latură ”păgână a sărbătorii”, aceea care ne spune că pe 30 noiembrie, ”strigoii morți și strigoii vii ies în stradă și se luptă”. Tot în popor se spune că în cazul în care nu găsesc cu cine să se lupte, strigoii morți intră în casele oamenilor, în special în ale celor care le erau rude pe vremea când ei erau în viață, și le sug sângele, le aduc boli și necazuri mari. Ca să se ferească de acești strigoi, oamenii trebuie să ungă ferestrele casei și tocurile de la uși cu usturoi, întrucât pe acolo ar putea aceștia să intre. Despre usturoi se crede că ține la distanță spiritele malefice. Cei care se tem de strigoi obișnuiesc să se ungă și pe corp cu usturoi, în special pe frunte, pe piept și la încheieturile mâinilor. Noaptea vârcolacilor, noaptea vampirilor, se îndepărtează de bucuria pe care creștinii acestui spațiu ar trebui să o simtă de ziua sfântului care i-a ajutat să se apropie prin credință de Dumnezeu și de Fiul acestuia, simțind, în același timp, dominația Sfântului Duh, cu blândețe și fermitate.

O încercare de apropiere a acestor ”barbarisme” de firul vieții celui care a fost Întâiul apostol al lui Iisus Hristos, rămâne o neîndemânatică încercare căreia nu intenționăm să-i găsim înțelesuri ascunse, nici să-i descoperim sensuri nepotrivite firului vieții și a martirajului cei ce va rămâne pentru creștini unul dintre cei patru apostoli din cei 12 tovarăși ai lui Iisus Hristos, care au marcat istoria omenirii.

Andrei a fost ucenic al lui Ioan Botezătorul, când, la o vreme după botezul lui Isus, auzindu-l pe Ioan Botezătorul spunând despre Isus: „Iată mielul lui Dumnezeu !“ (Ioan 1,36) i-a urmat lui Iisus, devenind astfel primul apostol. După învierea lui Isus și Pogorârea Duhului Sfânt (la Rusalii), apostolii au mai rămas câțiva ani la Ierusalim, începând formarea Bisericii. La Sinodul Apostolic care a avut loc în jurul anilor 49-50 d.C. la Ierusalim, apostolii s-au întâlnit și au tras la sorți pentru a decide unde va merge fiecare. În Tradiția Bisericii Apostolului Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). Mai întâi, Andrei l-a însoțit pe fratele său (Apostolul Petru) prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit un timp. Apoi a continuat misiunea de propovăduire a evangheliei, ajungând până în sudul Rusiei de astăzi.

”Sfântul Andrei a ajuns să fie asumat nu numai de România. Astfel îl întâlnim în calitate de patron al Scoției (steagul scoțian reprezintă crucea sfântului Andrei), al României, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei și al Rusiei. De asemenea, este patronul orașelor: Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi,  Mantua, Bordeaux, Brugge, Patras etc.

Deoarece era pescar, sfântul Andrei este considerat de marinarii și pescarii greci drept ocrotitorul lor. În România este socotit cel care a propovăduit Evanghelia pe aceste meleaguri. Mărturie stau toponimele din zona Dobrogei unde a și locuit o vreme. Peștera Sfântului Andrei, Pârâiaşul Sfântului Andrei sunt tot atâtea mărturii care dovedesc trecerea Apostolului pe aceste meleaguri. Conform Tradiției Bisericii sorții au căzut pentru Sfântul Apostol Andrei sa meargă în părțile Mării Negre și cunoscute pe vremea aceea ca Scythia. După cucerirea romană din anul 46 d.Hr. aceasta este inclusă în Moesia Inferior. În lucrarea „Despre apostoli” a lui Hipolit Romanul se arată că Sf. Andrei a predicat sciților și tracilor, alăturarea celor două popoare arătând că Scythia Minor (Dobrogea), aflată lângă Tracia, a fost creștinată. Deasemenea Sf. Ap. Pavel cu două secole înainte, în Epistola către Coloseni, spune că și sciții au auzit cuvântul lui Dumnezeu (Coloseni, 3,11). Sf. Andrei a murit ca martir în Ahaia, la Patras.

Sfântul Andrei mai este cunoscut, îndeosebi în Transilvania și cu numele de Sântandrei sau Sânedru”.

Iată de ce românii l-au transformat pe Sfântul Andrei într-o sărbătoare națională, într-o zi nelucrătoare, care, alăturată zilei de 1 decembrie, Ziua Națională a României, vine să întregească, într-un mod fericit, cele două sărbători: ziua întregirii spirituale a poporului român și ziua întregirii teritoriale a României Mari, acest din urmă moment întâmplat la 1 decembrie 1918.