Scriitorul francez Eric-Emmanuel Schmitt consideră că nu trebuie să cedăm unui „cult al răului” și să ne gândim „doar la eroii răi, ci și la eroii buni, la recunoștință”, atunci când ne referim la atentatele din 13 noiembrie de la Paris. „Vreau să vă spun că trăim într-o epocă care cultivă pesimismul, o epocă anxiogenă și care aduce cu ea moarte și nu trebuie să lăsăm să se întâmple așa lucrurile. Se vorbește adesea de copacul care cade și se uită pădurea care crește în locul lui. La fel și de aceste atentate din Franța. Presa a vorbit atât de mult despre portretele teroriștilor, ale familiilor lor, astfel încât au ajuns să fie mai cunoscuți decât Charles de Gaulle, decât Francois Mitterand. Dar să ne gândim și la victime, la oamenii care au fost curajoși, la cei care au salvat vieți și să nu cedăm acestui cult al răului, să nu ne gândim doar la eroii răi, ci și la eroii buni, la recunoștință. Cred că, uneori, din datoria de a informa, pentru că vor să înțeleagă ce este în capul acestor teroriști, mediile și presa prezintă pe larg aceste persoane, acești ucigași în serie, teroriști, fanatici, dar trebuie să ne concentrăm și asupra celorlalte elemente”, a afirmat Schmitt, marți seară, la Institutul Cervantes din București. În opinia acestuia, în această luptă împotriva ISIS un rol esențial îi revine tatălui. „Nu se vorbește destul de rolul pe care trebuie și pe care poate să-l aibă un tată. Acești membri ai Daesh sunt niște copii crescuți fără un tată, chiar dacă există un tată genetic, care este acasă. El nu și-a îndeplinit funcția, aceea de a-și învăța băiatul ce este legea. Ei ajung să refuze legea. La 14-15 ani ajung să fure, să escrocheze, ajung în închisori, unde sunt imami sau ideologi care îi radicalizează și îi fac să creadă că sunt la un nivel superior, să se integreze în acest Daesh, tocmai din lipsa tatălui, a cărui prezență este foarte necesară. Și o mamă este importantă, prin dragoste, prin faptul că mama te iubește în mod necondiționat. Dar aș spune că adesea acești copii pe care îi vedem la televizor au o mamă, o soră, dar chiar dacă au un tată el nu este prezent”, a arătat Schmitt. De asemenea, scriitorul francez consideră că „educația, instruirea sunt cu atât mai importante”. „Și ne dăm seama că aceștia nu au o adevărată instruire religioasă, pentru că dac-ar avea-o ar ști cu adevărat ce reprezintă islamul și că acesta nu este ceea ce ajung ei să creadă pentru că așa li se spune”, a spus Schmitt, care s-a declarat „partizanul cunoașterii, al educației, care ne ajută să devenim cu adevărat ceea ce suntem și să definim religia”. El a răspuns astfel unei întrebări adresate de jurnalistul Luca Niculescu, redactorul-șef al RFI România, care viza modul în care se poate lupta împotriva a ceea ce se întâmplă în Franța. Eric-Emmanuel Schmitt a participat la lansarea romanului „Femeia în fața oglinzii”, bestseller Humanitas Fiction la Gaudeamus 2015, eveniment la care a fost prezentă, de asemenea, Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction. Despre romanul său, acesta a mărturisit că personajele sale, tinere femei din epoci diferite, au avut și modele reale, Anne, o tânără modestă din Bruges, fiindu-i inspirată de mai multe poete mistice flamande, renane și franceze din vremea Renașterii, pentru actrița contemporană de la Hollywood, Anny Lee, inspirându-se „foarte puțin din Marilyn Monroe”, în timp ce Hana e cea mai apropiată de el. „M-am inspirat din mai multe pote mistice și flamande și renane și franceze din vremea Renașterii care scriu un text foarte interesant și foarte proaspăt, care pare scris tocmai în această dimineață. Este o limbă a corpului, a sentimentelor, un limbaj îndrăgostit, care nu are o legătură cu limbajul teologic, sau cu felul în care scriau marii doctori în teologie și filosofie, care sun aproape de necitit astăzi. Este o poezie a sentimentelor, a dragostei, astfel încât aceste femei par contemporanele noastre. Ele sunt libere de orice ideologie, dezbărate de vreo limbă de lemn și foarte demne. În ceea ce privește pe actriță, puțin, foarte puțin din Marilyn Monroe. (…) Dar nici Marilyn Monroe nu era sigură că e Marilyn Monroe. (…) Hana e cea mai apropiată de mine pentru că e pasionată de psihanaliză, refuză rolul propus în societate, e rebelă din cauza necesității, nu pentru că așa este natura, (…) viața îi impune anumite lucruri care sunt insuportabile, inadmisibile”, a mai spus scriitorul. Evenimentul, organizat de Editura Humanitas Fiction și Institutul Francez, cu ocazia vizitei lui Eric-Emmanuel Schmitt la București, s-a încheiat cu sesiuni de autografe. Miercuri, scriitorul va participa, de la ora 18,30, la Ateneu, la conferința „Eric-Emmanuel Schmitt în dialog cu Marina Constantinescu”, un eveniment realizat în cadrul „Conferințelor Ateneului Român”.