BNR: Legea dării în plată anulează garanția statului în cazul Prima Casă, iar banca nu recuperează nimic

Programul Prima Casă nu va mai exista în practică dacă Lege dării în plată apare în forma actuală, având în vedere că, potrivit Legii, garanția statului, odată cu celelalte garanții, este stinsă de drept, iar banca nu mai poate recupera pierderea de la stat, susține Banca Națională a României într-o serie de precizări cu privire la informațiile vehiculate în spațiul public în dezbaterea Legii dării în plată. Potrivit unui comunicat al BNR transmis joi AGERPRES, în ceea ce privește programul Prima Casă, acesta instituie statului român o dublă calitate: de ‘garant personal’ și de ‘garant financiar’ din perspectiva diferențierii clare a noțiunii de ‘riscuri’ și a celei de ‘pierderi’.” În acest context și fundamentat pe temeiuri de drept, dacă instituția de credit nu poate acoperi pierderea ca urmare a dării în plată aceasta se poate îndrepta împotriva Statului (drept de regres), solicitând acoperirea diferenței. Conform legii dării în plată în forma actuală, garanția statului, odată cu celelalte garanții, este stinsă de drept. În consecință banca nu mai poate recupera pierderea de la stat și, în aceste condiții, nu va mai acorda credite de acest tip pentru că riscurile nu mai sunt acoperite. Din acest motiv afirmăm că programul Prima Casă nu va mai exista în practică. Subliniem că scopul Programului Prima Casă nu este, așa cum afirmă inițiatorii, ca statul să nu plătească nimic, ci să creeze premise pentru ca tinerii să își poată cumpăra o locuință”, se mai arată în comunicat. În situația creditelor ‘externalizate’, banca centrală subliniază că procedura este legală și normală. „Normalitatea mișcărilor libere de capital înspre și în afara României contrazice speculația potrivit căreia în cazul acestor credite ‘ies bani din țară’. Banca ce transferă creditele primește în schimb contravaloarea în bani a acestora, bani pe care îi utilizează pentru rambursarea depozitelor sau pentru acordarea de noi credite”, se menționează în comunicat. Cu privire la numărul creditelor ‘externalizate’, cifrele prezentate de BNR în evaluările asupra stabilității financiare sunt rezultatul agregării informațiilor raportate de către instituțiile de credit, așa cum rezultă din datele de bilanț și potrivit metodologiilor utilizate la nivel european și mondial, menționează banca centrală. În comunicat se specifică faptul că în spațiul public se face confuzie între creditele externalizate și portofoliile vândute. „Referitor la persoanele fizice co-debitori ai creditelor angajate de persoane juridice care ar beneficia de legea în forma actuală, este eronată invocarea Ordonanței emise de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cauza C-74/15. Acest document vizează explicit ipoteza existenței unor clauze abuzive și se aplică în interpretarea clauzelor abuzive. Or, legea dării în plată vizează relațiile creditor-debitor în care nu sunt incidente clauze abuzive. În caz contrar s-ar aplica Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori și nu ar mai fi necesară darea în plată, ceea ce ar fi în beneficiul debitorului întrucât nu ar mai pierde locuința”, se mai arată în comunicatul BNR. Mai mult, în documentul BNR se subliniază faptul că Ordonanța CJUE arată explicit că acționarii și administratorii nu se pot prevala de protecția oferită persoanelor fizice nici măcar în cazul clauzelor abuzive. Cu atât mai mult, aceștia nu se pot bucura de protecție în situația în care relația bancă-debitor este una ce nu include clauze contractuale abuzive. În problematica dezvoltatorilor imobiliari persoane fizice, BNR remarcă persistența confuziei între persoane fizice și persoane fizice autorizate/profesioniști. Legea dării în plată se aplică tuturor persoanelor fizice, fără a face distincție între persoanele fizice și profesioniștii persoane fizice.

Președintele Klaus Iohannis va cere vineri reexaminarea legii privind darea în plată, potrivit unor surse din Administrația Prezidențială. Șeful statului consideră că există neconcordanțe între articolele legii și definirea unor termeni.