Cancerul de colon

În termenul de “cancer de colon” sunt incluse diferite tumori epiteliale dupa structura histologica, forma, localizare ( cec, colon ascendent, colon transvers, colon sigmoid, rect si canalul anal).Se pare ca nu exista o singura cauza care duce la aparitia cancerului de colon. Cel mai probabil este vorba de o combinatie de cativa factori nocivi (nefavorabili), mai importanti fiind dieta, factorii mediului ambiant, bolile cronice ale colonului si ereditatea.Rolul alimentatiei in patogenia cancerului colorectal se afla in centrul atentiei mai multor savanti si studii medicale. Cancerul colorectal se intalneste mai des in regiunile unde in alimentatie predomina carnea si sunt reduse alimentele vegetale. Dieta bogata in carne duce la cresterea concentratiei de acizi grasi care in procesul digestiei se transforma in agenti cancerigeni. Rata scazuta a cancerului colorectal in regiunile cu diete traditional vegetale (India, Africa Centrala) demonstreaza importanta alimentatiei bogate in fibre vegetale in profilaxia cancerului de colon. Cantitatea crescuta de fibre vegetale mareste volumul maselor fecale, dilueaza si leaga diferiti agenti cancerigeni, scurteaza timpul tranzitului prin colon, micsorand astfel timpul de expunere a mucoasei colonului la actiunea metabolitilor cancerigeni.Teoria chimica este apropiata teoriei alimentare. Ea explica aparitia tumorilor colorectale ca rezultat al actiunii mutagene al unor substante chimice endo si exogene (cancerigene) asupra celulelor epiteliului colonic, din care cele mai periculoase si active sunt nitratii, nitritii, amidele si aminele aromatice, alfatoxinele, metabolitii triptofanului si tirozinei. Substante cancerigene (benzpirena) se obtin prin prelucrarea termica irationala a alimentelor, cum ar fi afumarea carnii si pestelui. Ca rezultat al actiunii substantelor cancerigene asupra genomului celular se petrec mutatii, translocatii, ce duc la transformarea protooncogenelor celulare in oncogene active. Ultimele initiaza sinteza oncoproteinelor si celula se transforma in una canceroasa.La pacienti cu boli inflamatorii colonice cronice, indeosebi cu rectocolita ulcerohemoragica, incidenta cancerului de colon este mult mai mare ca la restul populatiei. Gradul de risc este influentat de durata si de evolutia clinica a bolii, cu cat esta mai veche suferinta cu atat mai mare este riscul de cancer. In boala Crohn riscul de a dezvolta cancer de colon tot este marit dar este mai mic ca in RCUH.Polipii colonici cresc riscul aparitiei tumorilor maligne. Indexul de malignizare al polipilor colonici solitari este de 2-4%, pentru multipli (mai multi de 2) este de 20%, iar la polipii vilosi –pana la 40%. Polipii colonici se intalnesc relativ rar la persoanele tinere si cu mult mai des la persoanele mai in varsta. Despre frecventa polipilor colonici se poate vorbi analizand datele autopsiilor. In tarile dezvoltate, frecventa depistarii polipilor colonici la autopsii, efectuate persoanelor decedate din cauze non colonice, este de 30-32%.Nu ultimul rol in patogenia cancerului de colon il joaca ereditatea. Persoanele cu rude de gradul intai depistate cu tumori maligne de colon au gradul de risc crescut. Boli ereditare precum polipoza difuza (adenomatoasa) familiala, sindromul Gardner, sindromul Turcot, sunt insotite de grad inalt de risc pentru dezvoltarea cancerului de colon. Daca nu se inlatura polipii sau colonul la acesti pacienti aproape toti fac cancer de colon, unii prezentand si tumori sincrone.Sindromul canceros familial, cu transmitere autosomal dominanta, se manifesta prin aparitia a multiplelor tumori (adenocarcinoame) ale colonului. Aproape 1/3 din acesti pacienti in varsta de peste 50 ani prezinta tumori colorectale.Dintre particularitatile cancerului de colon este de mentionat dezvoltarea multicentrica cu aparitia tumorilor in acelasi timp (tumori sincrone) sau una dupa alta la un interval de timp (tumorile metacrone).Cele mai caracteristice simptome in cancerul colorectal sunt sangerarile rectale, dereglarile tranzitului intestinal, durerile abdominale si tenesmele.Rectoragiile, materii fecale amestecate cu sange sau depistarea sangerarilor oculte se intalnesc practic la toti pacientii cu cancer colorectal. Sangerari cu sange rosu aprins sunt caracteristice pentru tumorile canalului anal si rectului. Sangele inchis la culoare sugereaza tumora pe jumatatea stanga a colonului. De mentionat ca sangele amestecat cu materii fecale si mucus este un semn aproape cert de tumora. Tumorile din partea dreapta se caracterizeaza prin sangerari oculte, asociate cu anemie, paliditatea tegumentelor si slabiciune generala.Dereglarile de transit sunt caracteristice in formele avansate de caner al jumatatii colice drepte. Uneori cancerul de colon se manifesta direct prin ocluzie intestinala care impune tratament chirurgical de urgenta.In cancerul de rect pacientii acuza o senzatie de defecatie incompleta sau senzatie de scaun falsa. Des semnele abdominale lipsesc, mai frecvente fiind senzatia de slabiciune, lipsa apetitului, slabirea. In stadiile tardive se asociaza hepatomegalia si ascita.

Complicatiile cancerului de colon:

Cele mai des intalnite complicatii ale cancerului de colon sunt dereglarile de tranzit intestinal pana la ocluzia intestinala, sangerari intestinale, inflamatii perifocale si perforatiile intestinale sau la nivelul tumorii, sau asa zise perforatii dilatative in cazul ocluziilor intestinale. In cazurile tumorilor partii drepte a colonului se intalnesc anemii severe din cauza sangerarilor oculte de durata.Toate complicatiile necesita tratament adecvat, uneori chiar interventii chirurgicale de urgenta pentru salvarea vietii bolnavului, cum ar fi in cazul sangerarilor importante, ocluziilor sau perforatiilor. In stadiile avansate al cancerului colorectal complicatiile pot sa se combine, crescand riscurile si agravand prognosticul interventiei chirurgicale. Profilaxia complicatilor consta in diagnosticul precoce al cancerului colorectal.

Tratamentul cancerului de colon

Interventia chirurgicala ramane metoda principala in tratamentul cancerului colorectal. Principiile generale al tratamentului chirurgical sunt radicalitatea interventiei chirurgicale, ablatia, asepsia si pastrarea tranzitului intestinal fara obstacole, daca e posibil pe cale naturala.Interventia chirurgicala este asociata cu trarament adjuvant si neoadjuvant. Radioterapia preoperatorie are efect de citoreductie adica este menita sa reduca din volumul tumorii si sa asigure o radicalitate maxima interventiei chirurgicale in combinatie cu limfadenectomia locoregionala. Chimioterapia postoperatorie are ca scop distrugerea celulelor canceroase si prevenirea aparitiei recedivei locale sau al metastazelor.Prezenta metastazelor indepartate, hepatice sau in alte organe, impune pe langa ablatia tumorii si rezectia lor cu scop de citoreductie si chimioterapie postoperatorie. Schemele de radio- si chmio-trerapie sunt bine definite in functie de tipul tumorii depistate.

Prognosticul cancerului de colon

Prognosticul in cazul cancerului de colon depinde de stadiul bolii. In stadiile incipiente (T, N0, M0) supravetuirea la 5 ani, dupa interventii, poate ajunge si la 90% . Dar, odata cu cresterea stadiului rezultatele scad. La pacientii cu implicare ganglionara, supravietuirea la 5 ani nu depaseste 50%, dar in cazurile cu localizare pe partea dreapta al colonului – nu mai mult de 20%. Rezultatele de supravietuire la distanta al pacientilor cu cancer de rect sunt mai proaste. In medie supravietirea la 5 ani, la pacienti dupa interventii radicale pentru cancer de rect, este de 50%, si depinde de stadiul procesului.Este obligatoriu controlul periodic al pacientilor operati pentru cancer colorectal pentru depistarea precoce al recidivelor locale sau metastazelor care pot aparea. Este indicat la 3 luni tuseul rectal, colonoscopia sau irigografia colonului ramas dupa rezectie, o data la 6 luni – ecografia abdominala, hepatica si a pelvisului, RX pulmonar. Din analize este recomandat titrarea antigenului carcino-embrionar. In caz de suspiciune de recidiva este necesara tomografia computerizata sau rezonanta magnetica.85% din recidivile locale apar pe parcursul primilor 2 ani dupa operatie, dar termenul mediu este de 13 luni. Aproximativ la 1/3 din pacienti cu recediva depistata precoce e posibil de efectuat o rerezectie. Restul, cu regret, se limiteaza la terapia paleativa (radio- si chmioterapie) care usor amelioreaza starea pacientilor.