24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Scriitorul francez Michel Tournier, unul din marii autori francezi din a doua jumătate a secolului al XX-lea, laureat al Premiului Goncourt în 1970 pentru „Le roi des Aulnes”, a murit luni la 91 de ani, la domiciliul său din apropierea Parisului, au declarat AFP apropiați ai săi. „A murit în această seară, la ora 19”, înconjurat de apropiați, a anunțat finul lui Tournier, Laurent Feliculis, pe care scriitorul îl considera fiul său adoptiv. Decesul a fost confirmat de primăria din Choisel, localitatea cu 550 de locuitori aflată la circa 50 de kilometri sud-vest de Paris, unde trăia Michel Tournier de peste o jumătate de secol. „Stăteam 24 de ore din 24 cu el, de trei luni nu mai putea rămâne singur. Cum încerca să meargă era gata să cadă, îl îngrijeam”, a afirmat Laurent Feliculis. „În ultima vreme refuza să mai lupte, simțea bătrânețea”, a adăugat el. Un vecin al scriitorului, avocatul Jean Reinhart, a afirmat că l-a vizitat în ajun pe Tournier. „Din nefericire nu era deloc în formă și ne așteptam la un sfârșit rapid, nu mai ieșea din casă. La Choisel era un personaj, toți îl cunoșteau”, a adăugat el, citat de AFP.
Dispariția lui Michel Tournier, nominalizat la Premiul Nobel și tradus în multe limbi, singurul care a obținut în unanimitate Premiul Goncourt, cel mai prestigios premiu literar francez, a declanșat omagii în lumea culturii. „De mâine nu voi mai putea răspunde Michel Tournier la întrebarea ‘Care este cel mai mare romancier francez în viață?'”, a scris pe Twitter Bernard Pivot, președintele Academiei Goncourt. „Inimilor noastre îmbolnăvite de timp, opera de artă le aduce puțină veșnicie. Mulțumim, Michel Tournier, pentru această bucată de eternitate”, a postat pe aceeași rețea de socializare Fleur Pellerin, ministru al Culturii. Într-un interviu apărut în luna iunie în Le Figaro, scriitorul considera că are un bilanț „mai degrabă bun”. „La sfârșitul vieții, parcursul poate fi evaluat prin prisma a șase criterii: fizic, familie, epocă, prieteni, dragoste, profesie. Bilanțul meu este mai degrabă bun, cu vârful profesional pe care l-a reprezentat Premiul Goncourt. Punctul slab este perioada în care am trăit”, mărturisea el. Michel Tournier, a cărui operă se inspiră din miturile fondatoare pe care le-a reînnoit cu umor și acuitate, a ajuns târziu în lumea literaturii, la peste 40 de ani. „Ceea ce aveam de spus era atât de secret și atât de esențial încât lucrurile au avut nevoie de o lungă gestație pentru a putea fi publicate”, arăta scriitorul. În 1967 a obținut Marele Premiu pentru roman al Academiei Franceze, cu „Vendredi ou les limbes du Pacifique” și, trei ani mai târziu a confirmat cu „Le Roi des Aulnes”, roman ecranizat în 1996 de Volker Scholendorff, iar în 1975 cu „Les Meteores”. Născut în 19 decembrie 1924 la Paris din părinți germaniști, Michel Tournier a fost influențat de Germania. A studiat filosofia la Sorbona și la universitatea din Tubingen, dar nu a reușit la concursul pentru un post de profesor, lucru care l-a afectat profund. Între 1950 și 1968 a fost traducător, atașat de presă la postul de radio Europe 1, editor la Plon, prezentator al unei emisiuni televizate despre fotografie. Opera sa cuprinde și alte romane, ca „Gaspard, Melchior et Balthazar” (1980), „Eleazar ou la source du buisson” (1996), culegeri de nuvele precum „Le Médianoche amoureux” (1989), povestiri ca „Le Coq de bruyere” (1978), eseuri, printre care „Le vol du vampire” (1981) și cărți mai personale ca „Le Vent Paraclet” (1977) sau „Journal extime” (2002). A scris pentru copii — „Vendredi ou la vie sauvage”—, plăcându-i să vorbească despre cărțile sale în școli. Ultima publicație i-a apărut în iunie 2015, o corespondență cu traducătorul său germen, Hellmut Waller, purtată din 1946. Michel Tournier a fost din 1972 până în 2010 membru al juriului Goncourt, funcție pe care a abandonat-o din motive de sănătate. Din 1 ianuarie era comandor al Legiunii de Onoare, încheie AFP.
