Vâscul, planta medicinală a iernii, cu puteri tămăduitoare nu doar pentru superstițioși

Vâscul este o plantă parazită, care crește hrănindu-se din seva diferiților copaci.Mereu verde și aducător de noroc, pentru superstițioși, vâscul e pus la icoane, unde rămâne verde aproape tot anul, chiar dacă este tăiat de pe copacul care-l hrănește. Este simbolul vieții în lupta cu moartea.Se spune despre vasc ca aduce, in casele in care este tinut, sanatate, spor, asigura stabilitatea cuplurilor, atrage duhurile bune si ingerii in mod particular si alunga bolile. Este o planta care, inca din cele mai vechi timpuri a fost considerata ca fiind magica, lipsa radacinii facandu-l sa fie considerat ca planta a zeilor aparuta in urma unui fulger. La popoarele celtice era considerata o planta de sorginte divina, astfel ca era culeasa doar dupa solstitiul de iarna cu o secera de aur purtata de un preot imbracat in alb.In traditia crestina se considera ca lemnului crucii pe care a fost rastignit Cristos a fost unul de vasc, motiv pentru care a ramas in traditie ca planta vindecatoare si care are capacitatea de a reinnoi si de a reda viata.Vascul este o planta dependenta de apropierea copacilor, care se poate vedea de toamna tarziu pana la mijlocul primaverii aproape in orice tip de arbori.Reputatia vascului s-a raspandit si persista si astazi, mai ales pentru calitatile lui tamaduitoare.Din aceasta planta se pot folosi frunzele si ramurile tinere, proaspete ori uscate la adapost de soare, boabele fiind otravitoare pentru om. Vascul se poate folosi pentru o perioada de doi ani de la uscare.Trebuie sa fim atenti deoarece vascul poate fi si o planta tamaduitoare dar si una extrem de toxica. Astfel, vascul cules de pe salcie, plop, salcam, tei, nuc, frasin, artar, paltin este toxic si nu se recomanda utilizarea lui. Vascul de pe mar, gutui, pin, brad, prun, par, mar paduret are un grad de toxicitate mult redusa, fiind indicat in tratamente.In cazul in care, in urma utilizarii plantei, apar semne precum rarirea ritmului cardiac, frisoane, scaderea tensiunii arteriale, tulburari nervoase cu paralizie este bine sa stim ca vorbim de intoxicatie cu vasc. Vascul este contraindicat persoanelor hipotensive, hipotone si care sufera de angina pectorala. Se prepara la temperaturi sub 60 de grade, pentru a nu stimula aparitia toxicitatii.Preparatele cele mai folosite sunt cele obtinute la rece: pulberea, maceratul in apa si vinul medicinal ori plamadeala in rachiu. Se poate utiliza si pulberea. Frunzele si ramurile de vasc uscate se macina fin cu rasnita de cafea; daca mai raman bucati nemacinate, se face o cernere. Modul de administrare variaza in functie de cazul tratat. Doza maxima de pulbere este de 2 g pe zi pentru un adult.Bolile care sunt vindecate cu ajutorul acestei plante sunt cele de inima si vasculare, cele de nervi, fiind un remediu subtil si eficient in tratarea epilepsiei, isteriei, a spasmelor, dar si a astmului pe fond de stres, ametelilor (vertijul), tusea spastica si tusea rebela. Vascul se mai folosea si in bolile respiratorii: bronsita, astm (provocat de cauze diverse), leziuni pulmonare provocate de infectii. Vascul stimuleaza extrem de puternic imunitatea, atat imunitatea locala, cat si pe cea generala.Exista tincturi de vasc dar si ceaiuri de vasc ce pot fi consumate pentru a combate diversele boli mentionate mai sus. Inca odata trebuie amintit faptul ca vascul trebuie cules cu grija, avand tot timpul in gand faptul ca poate avea un efect toxic asupra organismului uman. Sunt oameni asupra cărora un ceai de vâsc înseamnă sănătate și vindecare miraculoasă, alții cărora planta le face rău.(AMPress)