TONUL LA CÂNTEC

În timp ce la Iași comunitatea academică a Universității Apollonia și-a asumat rolul de gazdă a Forumului Dezvoltarea Durabilă a Județelor Moldovei, oferind  Moldovei o tribună necesară unor dezbateri democratice, despre soarta celor opt județe din nord-est-ul României, Bucureștiul continuă dizgrațiosul spectacol al miticismelor, turcismelor, bădărănismelor, uitând că țara este mult mai mult decât Pantelimon, Colentina, Văcărești, Pipera, Militari, sau chiar Cotroceni.

Bucureștii de mult nu mai merită să fie capitala României, chiar și numai pentru că aerul aici devine irespirabil, existând o puternică infecție de genul celei intra-spitalicești, de care nu poți scăpa decât prin metoda incendierii. ”Să dăm foc la pușcărie și la casa de nebuni”, singurele instituții bucureștene, care își păstrează menirea lor socială – devin un reper ce ar identifica starea deplorabilă în care a ajuns orașul de pe Dâmbovița, cel care, după 157 de ani, de când este capitală de țară, și-a demonstrat eșecul.

Bucureștiul este un deșert în care vine cine nimerește, ajunge cine rătăcește, își ia cameră pentru o noapte cei care sunt surprinși de întuneric în această pustietate, care nu te face să rămâi decât dacă ți se dă ceva mai mult decât nimic.

Suficiența aceasta are efectele scontate, atâta timp cât, în restul țări, cu precădere în Moldova, se poate găsi doar nimicul, praful de pe tobă, condamnarea la moarte, toate, este adevărat, în cantități mai mult decât suficiente.

Aroganța a ajuns ”la capitală” să joace rolul unui ecran opac, a unei cețe, mai mult decât deasă, de consistența sticlei mate, astfel încât să existe șansa îndeplinirii unei previziuni făcută de Klaus Iohannis, aceea de a avea ”România mea”, după ce pofta ce-a poftit s-a îndeplinit, aceea de a avea ”Guvernul lui”.

Agenda administrației centrale nu mai este agenda interesului național, agenda țării, a poporului care nu-și mai dă seama dacă trăiește sau a ajuns ”în acel loc plin de verdeață”. Ceea ce se înțelege de la prima citire, ceea ce se vede cu ochiul liber, ceea ce se aude cu urechile (care sunt în stare să surprindă o șoaptă sau un strigăt de luptă) este faptul că Palatul Cotroceni și Palatul Victoria și-au dat mâna și interesele, îndepărtându-se de interesele celor mulți, dar și de jocurile de culise ale partidelor politice.

La Iași, Moldova, atât cât a reușit ea să se trezească, și-a dat seama că, indiferent de ce crede Capitala, există și există cu o forță ce nu mai poate fi trecută sub tăcere, sub preș sau după perdele. Moldova, chiar dacă reprezintă doar 20% din teritoriul și 20% din populația României, ea este singura care s-a încumetat să dea tonul la cântec, începând cu 1848, continuând cu 1859, pentru ca, în 1989, la 14 decembrie, Iașii să dea semnalul începerii revoluției anticomuniste!

În astfel de momente, țara a stat de fiecare dată  în espectativă, așteptând ”tonul la cântec” pe care Iașii era invitat invariabil să-l dea. Și, de fiecare dată, acest lucru s-a întâmplat cu precizia deșteptătorului, ce anunța ora exactă pe care toți și-au asumat-o.

Astăzi, Bucureștiul a ajuns să adune la un loc toate caracudele, impostorii, șmenarii, mincinoșii, diluând la maxim puterea valorii, minimalizând până la ridicol nevoia de solidaritate, dar mai ales nevoia de luciditate în construirea destinului poporului acesta, atât de încercat, de data aceasta fiind obligat să ia în seamă nu aspirațiile liderilor politici, cât mai ales durerea celor care nu mai vor să voteze pe nimeni dintre cei cunoscuți! Această reacție este una pe cât de radicală, pe atât de sinucigașă. Trebuie să ne detașăm de mocirla politică în care am fost înfundați, trebuie să găsim în acest noroi generalizat, perlele autentice, descoperite în speranța că tânăra generație de politicieni nu va mai fi o generație infestată de mentalitatea comunistă, singura care ne mai poate ține pe loc, singura care ne mai poate falsifica faptele, deturnându-le din fața intenției noastre declarate.

Încep să apară primele sondaje, pe care partidele politice le iau ca instrumente de calibrat. Aceste măsurători sociologice divulgă un procent ce se arată a fi cel mai periculos, acela ce altă dată era de 10-15% neparticipare la vot, astăzi aproape 25% susțin că vor să voteze cu alții. Nu vor să rămână în casă, vor să meargă la vot și să voteze cu alții!

Moldova, trezește-te! La tine este diapazonul, tu trebuie să mai dai încă o dată, după alți 26 de ani, tonul la cântec!