24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
În anii 1960, Montague Ullman a început o serie de experimente la Maimonides Medical Center din Brooklyn, New York, pentru a testa ipoteza conform căreia oamenii ar putea fi pregătiţi să viseze ceva selectat aleatoriu, informează Descoperă. Cu alte cuvinte, persoanele ar putea alege ceea ce vor să viseze înainte de a merge la culcare.La scurt timp după începerea acestui experiment, grupului i s-a alăturat şi cercetătorul Stanley Krippner, profesor de psihologie la Universitatea din California Saybrook.„O abordare experimentală a subiectului nu a devenit posibilă până când nu a fost disponibilă tehnologia psihologică din laboratorul fiziologic”, a afirmat Krippner.Conform Descoperă, în urma studiului început în anii 1960, s-a descoperit că participanţii care au fost treziţi în perioadele de mişcare rapidă a ochilor (REM), în mod frecvent, erau în stare să îşi amintească episoadele dintr-un vis.Experimentele au durat mai mult de 10 de ani şi au generat rezultate semnificative statistice.În timpul experimentelor, a existat un „expeditor telepatic” şi un „receptor telepatic”. Aceştia se întâlneau în laborator pentru o scurtă perioadă de timp, înainte de a fi plasaţi în camere separate şi de a merge la culcare. Pe expeditorul telepatic îl aştepta în camera de dormit un plic ce conţinea o imagine sau un desen. Receptorul telepatic a fost trezit intenţionat la scurt timp după REM, astfel încât cercetătorii ar putea avea un raport al visului.”Aceste rezultate sunt fascinante, iar ideea că se poate influenţa visul altora deschide multe uşi. Deşi s-ar putea să nu înţelegem procesul din spatele transferului de informaţii, avem dovada producerii acestuia. Acest lucru este destul de comun când examinăm fenomene parapsihologice – ştim ce se întâmplă, dar nu ştim cum”, a declarat profesorul Stanley Krippner.Fizica cuantică a pus în lumină marea interconexiune din întregul Univers. O explicaţie posibilă este reţeaua cuantică.De exemplu, dacă doi electroni au fost creaţi împreună, iar unul dintre ei este trimis într-o parte a Universului, cel de-al doilea va răspunde instantaneu, indiferent de distanţa faţă de celălalt. Aceasta este o modalitate de a interpreta şi înţelege cum totul este de fapt legat într-un fel. Einstein a numit acest fenomen „înfricoşătoarea acţiune de la distanţă”.
