Remus Borza: Toţii indicatorii Complexului Energetic Oltenia anticipează insolvenţa

Toţii indicatorii Complexului Energetic Oltenia anticipează insolvenţa, compania având pierderi şi datorii mari, însă un proces de insolvenţă asumat din timp şi corect administrat „poate să facă minuni”, precum în cazul Hidroelectrica, a declarat avocatul Remus Borza, reprezentantul Euro Insol.”Încă de acum trei-patru ani de zile, pe lângă predicţiile Oltchim şi RAAN (legate de intrarea în insolvenţă a acestor companii, n.r.), anticipam iminenţa intrării în insolvenţă pentru Complexul Energetic Hunedoara, care a intrat deja în insolvenţă, în luna ianuarie. Din punctul meu de vedere, nici Complexul Energetic Oltenia nu este departe. Toţii indicatorii Complexului Energetic Oltenia sunt de insolvenţă: pierderi cumulate în ultimii doi ani de zile de 1,6 miliarde lei şi datorii la fel, de ordinul miliardelor. Până la urmă, o insolvenţă asumată din timp şi corect administrată poate să facă minuni, precum în cazul Hidroelectrica. O insolvenţă pe ultima sută de metri şi prost administrată, precum Complexul Energetic Hunedoara, nu mai poate să salveze nimic. Trebuie să înţeleagă toată lumea că insolvenţa este anticamera falimentului”, a declarat pentru MEDIAFAX avocatul Remus Borza, reprezentantul Euro Insol, administratorul judiciar al Hidroelectrica.Borza are însă îndoieli că un Guvern fără sprijin parlamentar şi într-un an electoral şi-ar asuma şi intrarea în insolvenţă al unui al treilea producător de energie, după Hidroelectrica şi CEH.Oltchim a intrat în insolvenţă în ianuarie 2013, în timp ce RAAN în luna septembrie a aceluiaşi an. În luna ianuarie a acestui an Tribunalul Mehedinţi a dispus intrarea în faliment a regiei.

„99% din companiile intrate în insolvenţă sfârşesc în faliment, adică mor. Mai puşin de 1% din companiile aflate în insolvenţă reuşesc să iasă, în urma unui plan de reorganizare. Dacă guvernanţii vor zăbovi la fel de mult şi la C.E. Oltenia precum la Hunedoara, s-ar putea să fie prea târziu”, afirmă Borza.Acesta vorbeşte totodată şi de o practică deloc fericită, aceea că firmele de stat, cu excepţia celor listate şi a celor în insolvenţă, îşi raportează numai o dată pe an rezultatele financiare, când poate fi prea târziu şi nu poţi afla din timp „sănătatea financiară” a acelei companii.