NU MAI SUNT BILETE

Agitația devine agitație, așa cum contestația rămâne contestație. Scena politică românească a acestui an electoral 2016 devine din ce în ce mai aspră, astfel încât orice căzătură nu poate să treacă neobservată. Cuvântul ”căzătură” are în sensul său ascuns și explicația de om de nimic, chiar dacă, de această dată, invocăm doar valoarea verbului ”a cădea”. Și, astfel ajungem direct la subiectul zilei, acest breaking news valorificat la maxim de toate televiziunile de știri, indiferent de coloratura lor politică, evidentă sau sugerată. Partidul Mișcarea Populară nu a fost recunoscut ca fiind partid înregistrat de instanța de judecată, pregătit astfel să intre în lupta electorală din acest început de iunie 2016.

”Mişcarea Populară a primit personalitate juridică pe 15 decembrie anul trecut. Decizia a venit din partea Tribunalului Bucureşti, însă a fost contestată de procurorii de la Parchetul Capitalei. Motivul – sigla şi numele sunt asemănătoare cu cele ale Fundaţiei Mişcarea Populară şi ar putea induce în eroare alegătorii.

Contestaţia a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la începutul anului, iar ieri, magistraţii au decis să nu înregistreze formaţiunea.

În ceea ce priveşte Partidul Mişcarea Populară, în statutul acestuia nu au fost cerute modificările congresului în urma căruia Traian Băsescu a fost ales preşedinte al formaţiunii.

Astfel că fostul şef de stat nu este înregistrat ca şi conducător al partidului”.

Chiar dacă acest partid încearcă să-și asume rolul buturugii mici, pregătită să răstoarne carul mare, pe fond PMP nu există, așa cum nici Traian Băsescu nu are cum să se legitimeze ca președinte al acestui partid, conceput de el, construit de el, ”lansat la apă” de el. Este al doilea amare eșec, dacă acel ”Pa, pa, PDL!” îl inventariem ca fiind prima despărţire a lui Traian Băsescu de un partid, trebuie să recunoaștem, revigorat de el, adus în lumea aerului rarefiat al conducătorilor.

Astăzi PMP nu poate să participe în alegeri, nefiind validat ca partid de sine stătător. Nu știu dacă băsescienii vor mai avea timp să recupereze această pierdere de timp, cu atât mai mult cu cât Justiția le-a dat un șut în fund, culcându-i în șanț, chiar în momentul în care Traian Băsescu își cumpărare biele de facă turul României pentru a fi la fața locului în țară, acolo unde PMP era pregătit să-și lanseze candidații în alegerile locale 2016.

Dacă procurorii doamnei Kovesi îl sare la numărătoare, oferindu-i o neînțeleasă imunitate post-prezidențială, cei de la Parchetul Capitalei de pe lângă Curtea de Apel nu sunt chiar așa de timorați, având îndrăzneala și neobrăzarea de a-i lua lui Traian Băsescu jucăria cea mai dragă lui, dovedită a fi chiar mult mai dragă decât iubirile vieții lui, nu doamna Maria, nu Blonda de la Golden Blitz, ci pur și simplu partidul său politic, ieșit în lume înainte ca nașterea să-i fie înregistrată și recunoscută.

Fără partid Traian Băsescu devine o trompetă fără suflător. Un țambal fără țambalagiu, chiar dacă țara nu are cum să nu știe cine este el, cine este cel care a reușit în zece ani să pedepsească acest popor până la cea mai mare batjocură și umilință dată pentru supraviețuire, în cel mai fericit caz. În acest deceniu, nu putem să nu ținem minte (”în al doilea an de după”), că poporul român a avut de trecut cea mai mare cumpănă, mult mai mare decât a fost sfertul de secol de aur al lui Nicolae Ceaușescu.

Se pare că, procurorii, care au contestat această înscriere de partid la Tribunalul Municipiului București, au avut decența de a atenționa electoratul că, în cazul Partidului Mișcarea Populară, poate să existe marea confuzie cu fundația omonimă, ceea ce nu poate decât să încurajeze ridicola situație: ”Pe dinafară-i vopsit gardul și înăuntru-i leopardul” (a se citi Traian Băsescu, chiar dacă ai lui nu l-au recunoscut la tribunal ca fiind conducătorul partidului). Până la începerea campanie electorale mai sunt 42 de zile. Ar fi timp material ca și PMP să fie înregistrat, fie prin radierea Fundației Mișcarea Populară, fie prin îndepărtarea de grafica siglei PMP. Oricum este un moment incomod pentru activiștii partidului și, mai ales, pentru Traian Băsescu care începe să primească loviturile în plin, asemenea unui boxer prins în corzi.

Încep regrupările, începe show-ul politic din anul electoral. Nu mai sunt bilete. Intrarea este liberă pentru ei care acceptă să stea în picioare, poate așa vor fi primii la Înviere, căci anul acesta nu avem cum să ocolim Răstignirea și Învierea, Alegerile și Dezamăgirea.