24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Anevrismul cerebral este o dilataţie a unei artere cerebrale. Acesta poate să rămână nedepistat şi să nu prezinte simptome o lungă perioadă de timp, însă dacă se perforează poate să ducă în scurt timp la decesul pacientului. În acest caz, lupta cu anevrismul cerebral este una contra timp deoarece trebuie luate măsuri urgente în primele 24 – 48 de ore.
Anevrismul cerebral este o patologie extrem de gravă care se datorează unei malformaţii vasculare. În anumite condiţii de stres, de puseu de hipertensiune, de enervare, de discuţii în contradictoriu, acest anevrism se poate rupe. Când sângele a erupt în creier, pacientul intră în comă sau în stare de somnolenţă, cu partea opusă anevrismului în hemipareză cu afectarea foarte gravă a funcţiilor organismului.Cele mai expuse persoane la producerea unui anevrism cerebral sunt cele active, cele cu vârste cuprinse între 35 şi 55 de ani. Îngrijorător este că, în ultima perioadă, a crescut numărul cazurilor cu anevrism cerebral, pentru că a crescut şi starea de solicitare a organismului. Şi mai îngrijorător este însă că medicii specialişti sunt nevoiţi să trateze tot mai mulţi copii cu anevrism cerebral. Acest lucru se explică prin faptul că astăzi copiii se uită mai mult la televizor, se expun foarte mult la soare, fac o serie de sporturi dure, consumă băuturi energizante sau vorbesc ore întregi la telefon. Primul drum al pacientului bolnav de anevrism cerebral este către Unitatea de Primiri Urgenţe, unde se face o investigare prin tomografie computerizată. Există însă un număr de cazuri care nu rezistă pentru că sângerarea este foarte mare. Observarea unor elemente premergătoare poate salva pacientul: cefalee inexplicabilă, durere de cap în cască, scurte pierderi a stării de conştienţă, scurte pierderi de vedere. Din momentul în care s-a produs ruptura, anevrismul trebuie îndepărtat chirurgical în cel mult 48 de ore, deoarece hemoragia inundă creierul şi determină moartea unui număr destul de mare de neuroni. Astfel apar aşa-numitele deficienţe neurologice care determină paralizia anumitor părţi ale corpului. În urma unui anevrism, la majoritatea pacienţilor apar deficienţe neurologice care se manifestă prin paralizie, defecte de vorbire etc. Potrivit medicilor, în prima fază, recuperarea se realizează în ritm accelerat, deoarece unii neuroni nu mor în timpul anevrismului, ci doar devin nefuncţionali, şi, prin urmare, odată pericolul îndepărtat, încep să-şi reia activitatea. Ulterior, în funcţie de gradul de afectare a bolnavului, se face terapie fizică (kinetoterapie), care începe în spital şi se continuă acasă, sau se lucrează cu un logoped pentru recuperarea vorbirii. Se recomandă multă odihnă Odată ieşit din spital, pacientului i se recomandă un stil de viaţă sănătos. Acesta trebuie să evite alimentele bogate în grăsimi saturate, alcoolul şi tutunul, deoarece pot determina reapariţia hemoragiei. Totodată, pe parcursul verii se recomandă evitarea expunerii la soare, întrucât creşte riscul de insolaţie, iar lichidul care se acumulează la nivelul creierului poate duce la complicaţii. Se mai recomandă multă odihnă şi evitarea emoţiilor negative. În primii cinci ani după intervenţia chirurgicală, pacientul trebuie să menţină permanent legătura cu medicul, pentru a-i putea comunica orice modificare care apare în procesul de recuperare. Potrivit medicilor, unele persoane îşi revin după un anevrism cerebral, însă cele mai multe rămân cu deficienţe neurologice.
Apare, în general, la pacienţii cu hipertensiune arterială
Anevrismul cerebral apare, în general, la pacienţii cu hipertensiune arterială şi la cei care au mai avut astfel de cazuri în familie. Atunci când artera se rupe, pacientul poate suferi traume grave şi iremediabile la nivelul creierului sau poate chiar muri.Predispoziția pentru dezvoltarea unui anevrism poate fi moștenită sau se poate dobândi prin îngroșarea arterelor, o dată cu înaintarea în vârstă. Unii factori care pot înclina balanța spre dezvoltarea unui anevrism cerebral pot fi controlați, alții nu. Următorii factori pot crește riscul dezvoltării unui anevrism sau al ruperii lui:
– antecedentele heredocolaterale (prezenta bolii în antecedentele familiale) Persoanele cu cazuri de anevrism cerebral în familie sunt de 2 ori mai mult supuse riscului de a avea un anevrism fata de cei fara antecedente heredocolaterale.
– anevrismele în antecedentele patologice personale. Aproximativ 20% din pacientii care au avut un anevrism în antecedente au risc de a dezvolta ulterior altele.
– sexul – femeile sunt de 2 ori mai predispuse la dezvoltarea unui anevrism cerebral sau o hemoragie subarahnoidiana față de bărbați.
– rasa – afroamericanii sunt de 2 ori mai predispuși la anevrisme decât caucazienii.
– hipertensiunea arterială – riscul unei hemoragii cerebrale este mai mare la oamenii care au hipertensiune arterială.
– fumatul – pe lângă faptul că este un factor important de risc pentru hipertensiunea arterială, fumatul crește riscul rupturii de anevrism.
Tratamentul anevrismului cerebral trebuie aplicat urgent, atunci când formaţiunile se dilată rapid
Tratamentul anevrismului cerebral variază în funcţie de mărimea arterei dilatate, vârsta pacientului şi starea generală de sănătate a acestuia. În cazurile în care mărimea anevrismului este mai mică de 10 mm, medicul specialist va opta pentru monitorizarea afecţiunii şi nu pentru intervenţia chirurgicală, necesară pentru anevrismelede dimensiuni mai mari.Tratamentul anevrismului cerebral de dimenisuni mari şi care este simptomatic implică efectuarea unei intervenţii chirurgicale. Pacienţii diagnosticaţi cu o astfel de afecţiune pot suferi fie microembolizare, fie o clampare chirurgicală. Microembolizarea presupune introducerea unui tub prin artera afectată, până aproape de formaţiunea cerebrală. Prin tubul inserat sunt eliberate bobine mici care scad presiunea şi, astfel, riscul de rupere a anevrismului.Microembolizarea este o intervenţie mai puţin riscantă comparativ cu clamparea chirurgicală. Clamparea chirurgicală implică poziţionarea unei clame în jurul anevrismului pentru a scădea astfel presiunea şi pentru a preveni ruperea lui. Intervenţia de acest tip este extrem de riscantă şi poate pune în pericol viaţa pacientului.Tratamentul anevrismului cerebral trebuie să fie aplicat urgent, atunci când formaţiunile se dilată rapid. Neoprită la timp, dilarea poate duce la ruperea arterei cerebrale şi chiar la deces.
