Importurile de țiței au crescut cu 3,9% în ianuarie 2016; producția s-a redus cu 5,1%

România a importat în ianuarie 2016 o cantitate de țiței de 511.800 tone echivalent petrol, cu 19.100 tep (3,9%) mai mare față de cea importată în perioada similară a anului trecut, conform datelor centralizate de Institutul Național de Statistică (INS). Producția de țiței a totalizat 302.300 tep, fiind cu 5,13% (16.100 tep) mai mică față de cea din ianuarie 2015. Conform proiectului Strategiei Energetice, publicat în februarie pe site-ul ministerului de resort, rezervele de țiței ale României sunt limitate, în condițiile în care descoperirile din ultimii 30 de ani pot fi catalogate drept modeste — cu excepția unor semnale recente provenind din apele de mică adâncime ale Mării Negre, comercialitatea fiind încă în faza de analiză. La producția medie anuală din ultimii ani (3,9 milioane tone), în condițiile unui declin anual constant al rezervelor sigure de 5% și o rată de înlocuire de 5% pentru rezervele de țiței și condensat, se poate aprecia că rezervele actuale de țiței ale României se vor epuiza în aproximativ 20 de ani. „În ultimii cinci ani, producția internă de țiței a înregistrat un declin constant de 2%, iar previziunile pentru următorii cinci ani sunt de accentuare a declinului. Limitarea declinului la 2% a fost realizată prin investiții importante pentru menținerea unui nivel de producție cât mai ridicat — săpări de sonde noi, lucrări de reparații și repunere în producție, retrageri/adiționări, investiții cu privire la aplicarea unor procese de recuperare secundară etc. Dar, în contextul actual al prețului țițeiului și al previziunilor pesimiste privind redresarea sa în următorii ani, este de anticipat un volum redus de investiții și cheltuieli pentru menținerea producției. În aceste condiții, evoluția producției de țiței va fi, probabil, negativă”, se menționează în proiectul Strategiei. Conform acestuia, majoritatea zăcămintelor de țiței din România sunt zăcăminte mature, cu un grad mare de depletare, a căror menținere în producție necesită un volum mare de investiții și cheltuieli de operare. Numărul zăcămintelor petroliere apreciate ca fiind ajunse la maturitate sau depletate a înregistrat o evoluție crescătoare. În ultimii cinci ani s-a renunțat la 32 zăcăminte mature de țiței, considerate neeconomic de exploatat. Este de așteptat ca în următorii ani, dată fiind evoluția nefavorabilă a prețului, numărul zăcămintelor închise să crească și, în consecință, producția să scadă. De asemenea, interesul investitorilor pentru concesionarea unor perimetre de exploatare țiței este în scădere.