24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Îngrijirea pacientului oncologic presupune, pe lângă mijloacele terapeutice tradiționale – chimioterapie, chirurgie, radioterapie și îngrijirea paliativă, o componentă cu rol major în îmbunătățirea calității vieții pacientului.
Dr. Alexandru Grigorescu, Președinte executiv al Societății Naționale de Oncologie Medicală din România explică, de asemenea, că îngrijirile paliative trebuie să debuteze încă din momentul diagnosticului și să facă parte din planul terapeutic.
„Îngrijirile paliative, la bolnavii oncologici sunt îngrijiri care de asemenea nu tratează cauza bolii. Se referă mai mult la calitatea vieții pacienților. Concepția actuală este că ele (îngrijirile paliative, n.r. ) trebuie să debuteze aproape de diagnostic, după stabilirea diagnosticului de cancer. (…) Pentru că acesta este un punct important al îngrijirii paliative: stabilirea unui plan terapeutic pe un termen mediu, pe un termen îndelungat. (…) (îngrijirile paliative, n.r.) ar trebui integrate în cadrul interdisciplinarității consultului oncologic. Trebuie integrat și specialistul în îngrijirile paliative. Noi nu avem specialiști, avem competenți. Avem o competență în îngrijiri paliative care se obține printr-un curs, un examen postuniversitar”, explică Dr. Alexandru Grigorescu.
În acest context, specialistul subliniază că îngrijirile paliative nu se referă la pacienții aflați în fază terminală. De asemenea, aceste îngrijiri implică și familia.
„Toată lumea are părerea că aceste îngrijiri de adresează pacienților aflați în fază terminală. Nu, ele se adresează tuturor pacienților. Pentru că ele tratează în mod holistic persoana. Adică la toate necesitățile ei: psihologice, în primul rând, simptomele fizice, nevoile spirituale, nevoile sociale, nevoile materiale. Și, de asemenea, familia este luată în considerare atunci când se stabilește un plan terapeutic. (…) Specialiștii în paliație spun că niciodată nu trebuie să spui că <<nu se mai poate face nimic.>> Cât pacientul trăiește poți să îl ajuți cu ceva. Sigur că poate nu poți să-i prelungești viața, că una dintre componentele definitorii ale paliației este că nu se referă la prelungirea vieții, ci la confortul vieții pe care o mai ai de trăit. (…) Hospice-urile sunt unități de îngrijire de cele mai multe ori private, care îngrijesc pacienții în stare terminală. Decesul este semnalat de anumite simptome, care indică o astfel de evoluție. Și atunci pacientul poate să beneficieze de îngrijiri de hospice.”, a mai indicat Dr. Alexandru Grigorescu.
În ceea ce privește nevoile pacienților din punctul de vedere al acordării îngrijirilor de paliație, la noi în țară acoperirea este deficitară, deși sunt câteva centre de paliație chiar și în unele orașe mici (Mediaș, Târgoviște), pe lângă cele existente în centrele mari, unde funcționează institutute oncologice.
„Sigur nu acoperă nevoile. Deci sunt mulți pacienți care vin (la Institutul Oncologic București, n.r.) din Giurgiu, Ialomița, Teleorman, chiar și Constanța”, a adăugat Dr. Alexandru Grigorescu.
O altă problemă este legată de utilizarea morfinei, în condițiile în care durerea este cel mai frecvent simptom al pacienților cu cancer. Specialistul atrage astfel atenția că în România, se folosesc cele mai mici cantități de morfină. Motivele ar fi multiple: pe de-o parte percepția greșită față de administrarea morfinei, legislația actuală sau lipsa accesului la întreaga gamă de preparate de morfină.
„Din câte știu, suntem țara din Europa cu cea mai mică cantitate de morfină utilizată. Pentru că a fost educația asta pe vremuri că morfina e un drog și era controlată de poliție. Pe vremea comunismului, era foarte greu să scrii <<morfină>> și aceasta a rămas așa poate în subconștient sau nu știu. E adevărat că este și o legislație poate pe undeva absurdă: pretenția ca pacientul să vină să semneze că a luat rețeta de morfină. Dar unii pacienți sunt nedeplasabili și am aflat de la unii colegi că au chemat salvarea ca să vină la spital pe targă și să semneze o rețetă de morfină. Ceea ce este un pic exagerat. Pe de altă parte, nu avem toate preparatele de morfină care se folosesc în lume. (Pacienții sau familia, n.r.) nu le găsesc să le cumpere. Deci nu sunt! Nu există pe piață. (Pe piața farmacologică, n.r.) Sunt câteva! Care poate cele mai importante, dar totuși paleta nu este atât de largă la preparatele de morfină. Și, dacă nu le ai pe toate, la așa numita rotație a morfinelor, care se face atunci când se capătă o rezistență la una din ele, nu ai ce să rotești.”, a explicat Dr. Alexandru Grigorescu.
