Există mai mult de 30 de bacterii, virusuri sau paraziți responsabile de infecțiile cu transmitere sexuală (ITS). Dintre infecțiile cu transmitere sexuală patru infecții sunt considerate vindecabile (sifilis, gonoree, chlamidioză și thrichomoniază), iar alte patru sunt incurabile (hepatita B, herpesul genital, HIV și virusul Papilloma uman sau HPV).
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) precizează că mai mult de 1 milion de persoane în întreaga lume dobândesc în fiecare zi ITS.
Datele OMS arată că anual 131 de milioane de persoane sunt infectate cu Chlamydia thrachomatis (chlamidioză), 78 de milioane sunt diagnosticate cu Neisseria gonorrhoeae (gonoree), iar 5.6 milioane de persoane dezvoltă sifilis. De asemenea, OMS precizează că 143 de milioane de persoane sunt diagnosticate de trichomoniază, iar mai mult de 500 de milioane de oameni din întreaga lume prezintă o infecție genitală cauzată de virusul herpes simplex (VHS).
Printre consecințele pe care le implică aceste infecții cu transmitere sexuală se numără: creșterea riscului de a dezvolta HIV la persoanele care prezintă sifilis sau herpes genital, iar transmiterea de la mamă la copil a infecției poate duce la nasterea unui copil mort, la deces neonatal, la nașterea nou-născutului cu greutate mică și la copii prematuri, sepsis, pneumonie, conjunctivită neonatală sau deformări congenitale.
Prevenirea infecțiilor cu transmitere sexuală necesită o implicare mai mare atât în educația sexuală a adolescenților (inclusiv să se promoveze utilizarea prezervativelor pentru actul sexual sigur), a persoanelor care au orientare gay, dar și a celor care își administrează droguri. De asemenea, discuțiile trebuie să îmbunătățească capacitatea de recunoaștere a simptomelor pe care infecțiile cu transmitere sexuală le au. O altă măsură de prevenire importantă o reprezintă sublinierea rolului partenerului – prin implicarea activă a acestuia în tratamentul ITS, dar și a contacților acestuia!
Din păcate, OMS constată că la nivel global există o lipsă acută de informații, de conștientizare a acestor infecții și implicațiile lor, o lipsă de experiență și implicare a cadrelor medicale în educația sexuală. O altă problemă pe care OMS o notează o reprezintă stigmatizarea cu care persoanele diagnosticate cu ITS o suportă – încă există bariere care împiedică aceste metode de prevenție să fie eficiente.
Pentru două ITS există vaccinuri, respectiv hepatită B și infecția cu HPV. Prin aceste vaccinuri se realizează o prevenție eficientă. De exemplu, vaccinul împotriva hepatitei B ce e inclus în programele de imunizare a copiilor din peste 93% din țările în care OMS acționează, s-au evitat 1.3 milioane de decese cauzate de bolile cronice hepatice și cancer hepatic. În ceea ce privește vaccinarea anti-HPV, există 65 de țări care au inclus-o în programele naționale de vaccinare. OMS atrage atenția că în următorii ani, dacă s-ar asigura o acoperire vaccinală de 70% cu vaccin anti-HPV, atunci prin imunizarea anti-HPV s-ar evita patru milioane de decese în rândul femeilor din țările aflate în curs de dezvoltare.
De asemenea, vaccinurile contra HIV, chlamydia, gonorrhoeae, sifilis și trichomoniază sunt în lucru.
La ora actuală, OMS dezvoltă trei programe pentru perioada 2016-2021 privind hepatitele virale, HIV și ITS.