Adi Cristi
Adi Cristi

ROBUL INDICAȚIILOR PREȚIOASE

Avem nevoie de cât mai multă încredere în noi, chiar dacă încă mai umblăm după modele. Să cunoaștem din ce este compus ”un om de bine”, să vedem cu ochii noștri de ce capra vecinului nu ne-ar putea incomoda, așa cum dorim cu toată deschiderea să înțelegem cine se află în postura dirijorului vieții noastre cea de toate zilele.

Mulți dintre cei pe care îi întâlnim pe garduri și care ne croncănesc tot felul de soluții miraculoase, tot felul de variante din ce în ce mai spectaculoase, ajung la dimensiunea lor reală, de simple grăunțe ciugulite de flămândele ciori, grauri, stăncuțe și, cei mai norocoși nimeresc în gușa unui rătăcit porumbel, sosit din mesajele omenirii pentru pace.

Suntem puși în aceeași situație, împreună cu restul omenirii, restul poporului spectator, cel care se trezește (sau este trezit) să iasă din nou la vot, aleagă ceea ce nu ar trebui să aleagă, atâta timp cât, votul care se pregătește aduce din nou în discuție varianta:votăm împotriva celui care este, pentru că nu ne-a făcut aia, nu ne-a făcut cealaltă, nu ne-a îndestulat și nu ne-a convins că ceea ce face el pentru noi este ceea ce vrem noi să avem sau… ce votăm?

Într-o astfel de realitate căutăm imaginea care nu se potrivește, care ne dă sentimentul că suntem cel puțin doi, într-o așa de mare singurătate, astfel încât speranțele noastre să nu crească deșertul deșertăciunii, să nu ni se împotrivească, găsindu-și alți aliați, cum ar fi trădarea produsă de sentimentul ”iubesc trădarea, dar îi urăsc pe trădători”.

O astfel de atitudine, care ar vrea să ne disculpe, ne lasă în ploaie cu gândul de a ne spăla, de a ne curăța într-atât încât să fim mai curați decât ne stă în obicei, lăsându-ne aleșii să vină lângă noi, după îndemnul neutru ”alții la rând”. Restul la gheena de gunoi a istoriei, în ”beciurile domnești” ale ”preventivilor” sau chiar în pușcăriile, din ce în ce mai pline, ale corupției la nivel mare, unde unitatea de măsură este milionul de euro.

Modelul care ne privește cel mai mult este modelul care ne seamănă. Nu neapărat la nas sau la gură, la ochi sau la felul în care ne stă părul dat peste cap, ci  mai ales felul în care ne seamănă la partea noastră ascunsă, de underground, spațiile întunecate în care fiecare om își poate găsi Alter Ego, sub forma sa primară, de om fără însușiri.

Alegerile locale forțează astăzi ușa timpului încercând să fie cât mai aproape de ceea ce își doresc alegătorii. Oameni care știu să facă treabă, oameni pe care să te poți baza, oameni cărora să le pese de nevoile celor mulți în fiecare zi, în fiecare dimineață a fiecărei zi, după-amiază, seară, noapte.

Portretul robot al alesului, de această dată nu este doar o schiță, nu este doar un tablou, el începe să coboare în realitatea imediată, începe să fie simțit în comunitate, dând mâna cu electoratul, declanșând discuții pe varii teme de interes general, încercând să vorbească despre priorități, să stabilească care sunt acestea dinspre cetățean înspre autoritatea publică locală.

Drumul cel mai bun și cel mai sigur este să ne descoperim modelele în caracterele vii, care au probat deja, în diferitele ei funcții pe care și le-au asumat, profesionalism, demnitate, responsabilitate. Acest tip de model, trebuie să recunoaștem, este unul de tip nou. Face parte din generația care s-a îndepărtat decisiv de păguboasa mentalitate a celor pe care puterea reușea să-i corupă, să le accelereze acea aroganță, datorită căreia un ales al poporului se prezenta a fi alesul lui Dumnezeu.

Noua generație de politicieni, ce a reușit să se protejeze singură de reflexele corupției, prin seriozitatea cu care ”lupii tineri” și-au asumat responsabilitatea de a se pune la dispoziția cetățeanului și nu a sistemului, are toate șansele să schimbe și modalitatea de vot, astfel încât cetățeanul să nu mai aleagă ceea ce mai rămâne după un vot dat împotriva cuiva, astfel încât să voteze dintr-o primă alegere pe cel necesar, pe cel mai convingător, pe cel care a reușit să-i convingă nu de cât de rău este adversarul său, ci de cât de bun este el pentru comunitate, pentru interesele celor mulți.

Acesta este modelul, acesta este alesul, aceasta va fi noua șansă a românului de a renaște prin forțe proprii, fără a mai fi robul ”indicațiilor prețioase” ale unuia sau ale altuia.