Coregraful Cornel Patrichi a murit marți, în locuința sa din Capitală. Informația a fost confirmată pentru AGERPRES de reprezentanți ai serviciului de ambulanță. În vârstă de 72 de ani, artistul suferea de mai mult timp de o boală gravă și a fost găsit de medici în stop cardio-respirator. Cornel Patrichi s-a născut la București, la 1 aprilie 1944. S-a înscris la Școala de balet în 1953 și a absolvit Liceul coregrafic în 1962. Unchiul său, Nicolae Patrichi, care era director muzical la Teatrul „Constantin Tănase”, l-a angajat prim-balerin, la revista lui Tănase, „Cărăbuș”. În 1972, Manolache, directorul Teatrului „Fantasio” din Constanța, i-a propus să fie prim-balerin la teatrul său și a dansat în spectacolele acestui teatru, timp de zece ani, făcând naveta București-Constanța.
În televiziune, cel mai bine a colaborat cu Alexandru Bocăneț, din 1968, până în 1977. Vârful carierei sale în televiziune a fost 1973 — 1974, perioadă în care a realizat coregrafia la „Gala Lunilor”.
În 1987, cu ocazia unui spectacol în Italia, a rămas în această țară. Și-a înființat propria școală de balet „Dance Studio Patrichi” (1988-2006). S-a întors în țară după 1999. Este considerat creatorul variete-ului de televiziune din România.
S-a remarcat, totodată, ca actor și coregraf pe marele ecran: „Pădurea pierdută”, „Pentru că se iubesc” (1971), „Veronica” (1972), „Un august în flăcări” (1974), „Alexandra și infernul” (1975), „Gloria nu cântă” (1976), „Melodii, melodii” (1978), „Sfârșitul nopții” (1982), „The King of Communism: The Pomp and Pageantry of Nicolae Ceausescu” (2002).
Cornel Patrichi a fost decorat cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler de către președintele României, la 23 februarie 2004.