Parcul Prater din Viena, unul dintre primele parcuri publice din Europa printr-un decret din 7 aprilie 1766 al împăratului Iosif al II-lea, împlinește 250 de ani ca loc de relaxare, distracții și activități sportive, relatează EFE. Cu o suprafață de circa șase kilometri pătrați, Wiener Prater (din latină, „pratum”, pășune) include o imensă zonă verde, un parc de distracții, un planetariu și instalații sportive, printre care o mare piscină și stadionul Ernst Happel.
O expoziție intitulată „In den Prater! Wiener Vergnügungen seit 1766” („La Prater! Agrement vienez din 1766”), care poate fi vizitată la Wien Museum Karlsplatz, face o incursiune în istoria Praterului prin intermediul unor stampe de epocă, afișe ale spectacolelor și obiecte ale parcului care, la rândul lor, reflectă istoria Austriei.
În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, Praterul a devenit un spațiu democratizator, având în vedere că „nu erau multe locuri în Viena în care să se fi putut vedea un amestec de persoane de diferite clase sociale”, a declarat, pentru EFE, Ursula Storch, curator al expoziției.
La mijlocul secolului al XIX-lea, avea nouă carusele, trei teatre de marionete, numeroase localuri pentru vin și bere.
Erau trei cafenele unde mergeau persoane de diferite clase sociale pentru a bea cafea și pentru a se bucura de spectacole și muzică. „Diferențele dintre clasele sociale nu erau importante în Prater. Acolo era mai multă libertate”, explică Peter Stuiber, responsabil de presă al expoziției.
Parcul de atracții, „Wurstelprater”, primește anual peste patru milioane de vizitatori. „Mai există șapte întreprinderi familiale care insistă să mențină esența tradițională a parcului de atracții. Pentru ele, este mai mult o identificare personală decât o muncă. Acest lucru marchează diferența dintre Prater și alte parcuri de distracții din Europa”, subliniază Ursula Storch. Marea Roată, „Riesenrad”, a fost construită în 1897, pentru a celebra Jubileul împăratului Franz Iosef I. Imaginea sa a devenit una dintre cele mai cunoscute din filmul The Third Man (1949), în regia lui Carol Reed, cu Orson Welles.
„Faptul că roata a supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial a transformat-o într-un simbol pentru Viena”, relatează Ursula Storch.
În prezent, este una dintre construcțiile care atrag cei mai mulți turiști și care oferă, pe lângă posibilitatea de a vedea Viena de la înălțime, ocazia de a lua cina în cabinele sale sau chiar de a le închiria pentru petreceri.
În primul secol de la deschiderea sa, Praterul a fost scena unor spectacole de focuri de artificii ori expoziții de animale exotice.
Primele filme care au fost văzute în Austria au fost proiectate într-un pavilion din Prater.
Pentru vienezii de la începutul secolului al XIX-lea, Praterul însemna și iluzia de a fi într-un oraș din străinătate.
Deschisă în 180l, „Panorama”, una dintre primele atracții, îi transporta pe vizitatori la Praga, Paris sau Londra prin intermediul unei picturi panoramice uriașe unde se puteau vedea monumente emblematice, ca și cum spectatorii s-ar fi aflat într-un mirador la mare înălțime.
Altă celebră atracție a sa este „Veneția la Viena” („Venedig in Wien”), parc tematic care recreează orașul italian cu canale și gondole.
„Prater a fost centrul de călătorii imaginare din Viena și un loc unde se puteau învăța multe despre lume”, estimează Ursula Storch.
A găzduit marea Expoziție Universală din 1873, pentru care s-au construit peste 100 de pavilioane și clădiri.
În timpul crizei mondiale, „oamenii nu aveau bani pentru a merge în parcul de distracții ca înainte. Praterul și-a pierdut importanța”, comentează Storch.
După al Doilea Război Mondial și criza de după război, Praterul a devenit ceea ce este astăzi, unul dintre plămânii verzi și sociali ai capitalei austriece.
Pentru a marca cei 250 de ani ai Wiener Prater, la 9 aprilie va avea loc o mare paradă cu peste o sută de trăsuri, motociclete și mașini de epocă.