Liberalii Alinei Gorghiu sunt în derivă. ”Liberalii” lui Vasile Blaga le țin companie, ceea ce ar trebui să ne dea, la rezultat, ”Marele PNL este în derivă”. Cu toate acestea, liderii de pomină, mai sus amintiți, văd altfel ”întâmplările de pe ecranul realității crude și nedrepte (cel puțin pentru ei). Lor li se pare că sunt cu mult mai deștepți decât reușim noi, ăștia de jos, să demonstrăm că suntem, mai ales atunci când, cred ei, ne lovesc cu o mișcare șoc, din categoria suprize-suprize: ”Marian Munteanu – candidatul liberalilor la Primăria Generală a Capitalei (sic!). Chiar că ne-au ucis orice speranță în PNL, cu o astfel de mutare! Dacă Mircea Ionescu Quintus, veritabilul liberal de vitrină, numai bun de scos din casă la paradă, nu a reușit să să-și dea seama decât târziu de tot că PNL nu este în stare să-și găsească un candidat propriu la Primări Generală a Capitalei (fiind nevoit să cânte ”mai bine mort, decât …liberal”), nu același lucru s-a întâmplat cu lupul tânăr Theodor Paleologu, care, în stilul său caracteristic, a sesizat că s-a ajuns la Marian Munteanu, candidatul PNL la Primăria Generală, pe un traseu pe cât de ciudat pe atât de descalificant.
„Nu îl voi susține pe Marian Munteanu în calitate de candidat PNL la primăria capitalei. Este o piramidală imbecilitate, semn că partidul se află într-o totală derivă morală, politică, ideologică”, a scris deputatul PNL.
Această ieșire pe horn a liberalilor, din situația ingrată, datorată gestului necugetat a lui Ludovic Orban, de a cere bani pentru campania electorală și celor cărora nu trebuia să le ceri nimic, fiind practic niște implantați de servicii în diferite puncte ale scenei politice românești, să prindă nerv mișcarea politică adusă în pragul anemiei de primăvară.
De fapt, liberalii nu numai că nu mai au figuri ilustre, care să ducă partidul spre noi victorii prin eforturi proprii, dar, trebuie să recunoaștem, PNL nu mai are nici măcar o conducere cât de cât credibilă, care să fie în stare să țină cont de exemplul lui Mircea cel Bătrân de a trece în fruntea oștirii, cu securea ridicată în aer, atunci când era necesar saltul peste apa Neajlovului și nimicirea turcaletelui revărsat peste țara noastră.
Liberalii nu mai au lideri, atâta timp cât Alina Gorghiu și Vasile Blaga în momentul în care ar fi trebuit să-și asume responsabilitatea ieșirii pe câmpul de luptă, aceștia s-au ascuns unul sub fustele celuilalt, evident Alinei Gorghiu fiindu-i mult mai greu decât lui Vasile Blaga să execute această mișcare de camuflaj.
Liberalii, trebuie să recunoască și singuri, nu mai sunt nici măcar ambalajul vechiului partid, din care a mai rămas doar Mircea Ionescu Quintus, evident, în calitatea sa de azi, de președinte de onoare peste un partid din ce în ce mai vitregit de onoare, oricare ar fi aceasta.
Fără doar și poare Alina Gorghiu sau Vasile Blaga nu ar fi făcut o brânză mai mare decât Cristian Bușoi, Ludovic Orban sau Marian Munteanu, cele trei încercări cu care Marele PNL a tot încercat să-și găsească un loc stabil în preferințele electoratului bucureștean.
Folosirea lui Marian Munteanu sub culorile PNL poate fi considerată o autoflagelare a liberalilor, rămași fără mână de lucru în ocnele de sare ale alegerilor electorale, deocamdată locale.
De fapt, Marian Munteanu când a fost întrebat și el ce părere are despre ceea ce i se pregătește, liderul Pieții Universității din 1990 precizează cu subiect și predicat:
„Am salutat deschiderea PNL, care s-a arăt dispus să convocăm nişte oameni reprezentativi din societatea civilă care să vină să participe în calitate de consilieri să facă parte din consiliul general. Eu cred că liberalii au înţeles mult mai repede decât alţii că societatea românească cere acest lucru (…) Am avut discuţii cu foarte puţin timp în urmă de tatonare. Cu orice om politic am avut discuţii în viaţa mea, eu am fost deschis cu o singură condiţie: să văd că aceşti oameni doresc să sprijine lucruri pozitive. (…) Să fie limpede, eu sunt un candidat din partea societăţii civile, susţinut de PNL”.
Această delimitare se dorește a-l proteja pe Marian Munteanu de lepra uscată a omului politic din ochii electoratului, mai precis, a acelei părți active care nu ezită să iasă în stradă și să pună presiune pe unii sau pe alții.
Oricum, scena politică actuală este pe cât de bulversată pe atât de nepăsătoare, atâta timp cât viața merge înainte, iar timpul nu dă semne că îi pasă de vremurile pe care le trăim, cu sau fără voia noastră.
ADI CRISTI