Prezbiopia, boală care devine sesizabilǎ la începutul vȃrstei de 40-45 de ani

Prezbiopia reprezintǎ pierderea treptată a capacității oculare  de a se concentra în mod activ pe obiectele din apropiere.Boala devine sesizabilǎ  la începutul vȃrstei de 40-45 de ani și continuă să se agraveze până în jurul vârstei de 65 de ani.  Un examen oftalmologic de bază poate confirma prezbiopie. Acestǎ situație se poate corecta cu ajutorul ochelarilor de lectură sau a lentilelor de contact. De asemenea, și intervențiile chirurgie pot fi o opțiune pentru ameliorarea prezbiopiei. Specialiștii susțin cǎ  ȋn jurul vȃstei de 60- 65 de ani procesul natural de degradare al vederii se oprește.Principalul motiv pentru dezvoltarea prezbioiei este reprezentanǎ de ȋnaintarea ȋn vȃrstǎ. Astfel, cristalinul ochiului ȋși pierde din elasticitate iar mușchii ce susțin acest cristalin sunt și ei ușor afectați. Acești factori duc la scǎderea capacitǎții de a vedea la apropiere. La persoanele tinere, cristalinul este  flexibil și ȋși schimbǎ ușor forma pentru a  vedea imagini de la distanțe diferite. Pe mǎsurǎ ce se ȋnainteazǎ ȋn vȃrsta, cristalinul ȋși pierde elasticitatea iar ochii  sunt mai puțin capabili să se adapteze în mod corespunzător și să se concentreze pe obiectele apropiate.Prezbiopia se  dezvoltă treptat iar simptomele apar ȋn special dupǎ vȃrsta de 40 de ani. Acestea pot fi:• Tendința de a ține ziarele sau cǎrțile cȃt mai departe pentru a vedea literele clar; Încețoșarea vederii la distanță normală dupǎ lecturǎ; Oboseala ochilor sau dureri de cap dupǎ lecturǎ sau dupǎ activitǎți ȋn care s-a utilizat vederea de aproape.Diagnosticarea prezbiopiei se face ȋn urma unui control oftalmologic. Medicul va administra pacientului picǎturi ȋn ochi pentru  dilatarea pupilelor. Acestǎ dilatarea permite medicul sǎ evalueze mai ușor starea ochiului. Fiecare test realizat de cǎtre medicuul oftalmolog  va permite  evaluarea unui aspect al ochiului. Dacǎ pacientul poartǎ deja ochelari sau lentile de contact acesta va trebui sǎ mergǎ  regulat la medicul oftalmolog pentru realizarea unor controale de rutinǎ.Scopul tratamentului este de a compensa incapacitatea ochilor de a  se concentra pe obiectele din apropiere.

Optiuni de tratament

Optiunile de tratament includ purtarea de lentile de corecție sau ochelari, intervenții chirurgicale de refracție sau implanturile de lentile.

Lentile corectoare – dacă vederea a fost  bunǎ ȋnainte de a dezvolta prezbiopia puteți utiliza ochelari de vedere doar atunci cȃnd citiți.  Dacǎ prezbiopia se suprapune cu altǎ afecțiune precum miopia, hipermetropia sau astigmatismul veți avea nevoie de lentile bifocale ( partea superioara a lentilei este pentru vederea la distanțǎ iar cea  inferioarǎ pentru vederea de aproape) sau lentile trifocale (corecteazǎ vederea de aproape, cea de la o distanța medie dar și pe cea de depǎrtare).

Lentilelor de contact pentru monovedere – ȋn acest caz pacientul va purta lentile de contact bifocale în  cazul ochiului nondominant și un set de lentile de contact pentru distanță la ochiul dominant. Se vor utilizea ambii ochi pentru vederea la distanță și un ochi pentru lectură. Cu ajutorul acestor lentile creierul învaţă să aleagă pe ce ochi să se bazeze pentru anumite sarcini, în funcţie de distanţă.

Procedura LASIK – este un tip de operație cu laser utilizatǎ pentru a modifica forma corneei și pentru a reduce dioptriile ochelarilor. Ȋn cazul prezbiopiei se va realiza o intervenție ce va avea un rezultat asemǎnǎtor cu cel al lentilelor de contact pentru monovedere.

Procedura PRK ( keratectomie) – implicǎ remodelarea unui strat foarte subțire de pe suprafața corneei, pentru ca acesta sǎ se vindece ȋn forma corectǎ.

Implantul de cristalin artificial – Unele implanturile de lentile sunt proiectate pentru a permite ochiului să vadă lucrurile atât de aproape și de la distanță. Deși tehnica se utilizeazǎ ȋn special ȋn caz de cataractǎ, unele implanturi sunt utilizate pentru a trata simultan și cataracta și prezbiopia.

Insertii de cornee de diametru mic  – O procedură chirurgicală nouǎ care implicǎ inserarea unor inele mici de plastic la marginea corneei. Cu toate acestea, aceastǎ operație este ȋncǎ studiatǎ fiind ȋn faza de experiment.