BLESTEMUL POPORULUI

Traian Băsescu dovedește încă o dată că știe să joace, mai ales în deplasare. Cu cât este atacat mai mult, cu cât este terfelit și măcelărit de o majoritate semnificativă, el găsește portița de ieșire, chiar dacă acesta are dimensiunea urechi unui ac de cusut. Nici un alt politician nu se poate lăuda cu această abilitate de a fi prezent, chiar și atunci când lipsește, în centrul atenției opiniei publice. O astfel de ipostază pentru un politician este echivalentul îndestulător al aerului de respirat.

Dacă ar fi să realizăm un inventar al victoriilor băsesciene cu siguranță că am lectura un palmares politic impresionant. Oricum ne-am poziționa acesta îl plasează pe primul loc în rândul politicienilor din ultimii 26 de ani.  Tot ce și-a propus i-a reușit. De la ”partidul meu” la țara mea, poporul meu, dușmanii mei. Nimic nu i-a scăpat din vedere atunci când a decis să lupte până la ”victoria finală”. Traian Băsescu a fost președintele și restauratorul PD și mai apoi PDL. Aruncare acestui partid în cea mai riscantă aventură, traversând eșichierul politic de la stânga la dreapta, fără nici o jenă, ziua în amiaza mare, atâta timp cât popularii europeni au fost atunci și sunt și astăzi cei care conduc de facto Europa. Declanșate în momentul suspendării lui de la Cotroceni.

A fost de două ori Primarul General al Capitalei, a fost de două ori Președintele României, de două ori s-a salvat de la demitere, prin câștigarea celor două referendumuri organizate în vederea demiterii Președintelui României.

Nu trebuie să neglijăm că toate aceste victorii le-a obținut având stăpânirea totală a unui partid de buzunar, care era cantonat în jurul procentului 8%, preferință a electoratului. Astăzi din nou Traian Băsescu încearcă același drum cu PMP, partid care încercă să se regăsească în opțiunea electoratului,  creionând un nou început.

Marele secret al acestui politician diabolic conturează mesajul machiavelic transmis de fiecare dată când acceptă ”să se facă frate cu dracu, până ce reușește să treacă puntea”, după care nu ezită să identifice și să acuze ”soluția imorală”.  Astfel, astăzi atacă sistemul pe care el l-a construit, sistemul pe care el la folosit, sistemul căruia i s-a montat o platoșă, dovedit și astăzi a fi inexpugnabilă, aceea prin care se reclamă independența justiției. Astăzi, când Traian Băsescu se pregătește de lansarea în zona ”care contează” a PMP, sistemul continuă să lucreze și să provoace victime, drept pentru care, cu o dezinvoltură specifică doar lui, își drege glasul aruncând în eter acuze drastice asupra SRI și DNA, găsiți vinovați pentru recrudescența naționalismului extremist în spațiul mioritic.

Marinarul a rămas în activitate chiar dacă de peste 30 de ani navighează pe uscat, cu aceeași dexteritate pe care oceanele lumii străbătute i-a format-o. Astfel, nu ezită să se comporte fără menajamente dacă situația i-o cere. Nu ezită să-și sacrifice oamenii, dacă situația o cere sau dacă pur și simplu aceștia nu-i mai sunt de folos. Știe că cel mai de temut dușman al omului este prietenul, drept pentru care dinspre el înspre ceilalți nu circulă acest flux al prieteniei. Lipsa atașamentului emoțional îi permite să renunțe fără nici o părere de rău la tot ceea ce el consideră că nu mai are cu ce sau cum să-l ajute.

De la oameni  la instituții, de la apropiați la străini, acestea sunt bazinele victimelor băsesciene, din ce în ce mai mari, din ce în ce mai pline.

Încăpățânarea lui Traian Băsescu, de a se prezenta în fața poporului său de parcă nu s-a fi întâmplat nimic rău, în anii săi de glorie postdecembristă, după ce  cea mai mare flotă a fost pur și simplu pulverizată, după ce toate măgăriile făcute în timpul mandatelor lui de primar General al Capitalei au dispărut în refuzul procurorilor de a redeschide aceste dosare, au transmis cetățeanului acest sentiment că pe Traian Băsescu nu poate să-l atingă nici glontele, nici otrava, nici sabia, nici funia, nici dosarele DNA, nici cearta de pe micul ecran (spațiul în care continuă să fie imbatabil, neavând practic nici un adversar pe măsură), drept pentru care a început din nou să-l privească cu o oarecare simpatie, din ce în ce mai semnificativă, negăsindu-i de fapt nici un competitor, care să fie în stare să-i pună călcâiul pe aortă. Iată de ce de la 8% PMP este așteptat să facă saltul mortal înspre partidele politice care contează, mizând pe blestemul poporului român de a alege din ceea ce i se oferă pe tarabă și nicidecum  a a-l găsi pe cel de care are nevoie să iasă din ananghia în care a ajuns.

ADI CRISTI