Există mai multe tipuri de esofagite, în funcţie de cauzele și factorii care determină apariția acestora, respectiv esofagite infecţioase – incluzând aici esofagitele virale, bacteriene sau fungice, dar şi esofagite neinfecţioase – aici intrând esofagita de reflux acid, alcalin sau mixt, esofagita de iradiere, esofagita care însoţeşte boala Crohn, esofagita iritativă, esofagita caustică, esofagita din bolile cutaneo-mucoase sau esofagita din sindromul Plummer- Vinson.Pirozisul, adică senzaţia de arsură din cauza refluxului acidului gastric însoţit de disfagie – dificultate la înghiţirea alimentelor şi odinofagie – adică durere la înghiţirea alimentelor, reprezintă principalele semne cardinale în cadrul unei esofagite.Alte simptome sunt reprezentate de râgâit excesiv (eructaţii), refluxul acid, durerea de piept sau disconfortul în timpul sau după consumul alimentelor – care iradiază spre spate, respiraţia urât mirositoare (sau halitoza), greaţa, vărsăturile, durerile abdominale – în porţiunea superioară. De asemenea, mai apar senzaţia de plenitudine şi balonare, scăderea apetitului sau chiar anorexia, dar şi tusea. Mai rar apar wheezing-ul (respirația în urma căreia se eliberează un sunet ascuțit, șuierător) şi hematemeza sau vărsăturile cu sânge, durerea epigastrică, febra şi ulceraţiile bucale şi, în situaţii grave, chiar starea de sepsis.De cele mai multe ori, anamneza nu este îndeajuns pentru medic. De aceea, acesta va recomanda mai multe investigaţii, precumhemoleucograma – pentru a vedea dacă este vreun proces infecţios sau inflamator, se face o examinare a cavităţii bucale – pentru a vedea eventual dacă este vreo candidoză sau alte ulceraţii, radiografie cu bariu – pentru a observa îngustarea esofagului sau alte modificări ce ţin de structura esofagului sau stomacului, prezenţa de hernie hiatală, a tumorilor sau a altor anormalităţi. De asemenea, se mai pot efectua endoscopii superioare digestive în scop diagnostic – se poate preleva şi material din mucoasă pentru biopsie în caz că medicul consideră aspectul suspect, dar şi terapeutic – în caz că se poate rezolva endoscopic.
Pentru pacienţii care prezintă la hemoleucogramă niveluri mărite de câteva ori ale eozinofilelor (celule albe produse în măduva spinării, găsite în mod normal în circulația sangvină și intestine), se realizează teste alergice – patch-test.Dacă se suspectează o problemă cardiovasculară, atunci se vor indica teste specifice cardiologice.În funcţie de cauzele esofagitei, există mai multe tipuri de tratament, recomandate de medicul specialist.Uneori, inhibitorii de pompă de protoni sunt foarte buni în cazul unei esofagite de reflux acid, iar în cazul în care tratamentul medicamentos este ineficient, atunci medicul va recomanda tratamentul chirurgical. În cazul unei esofagite eozinofilice medicul va recomanda evitarea sau chiar eliminarea alergenului respectiv, iar un tratament specific pentru reducerea reacţiei alergice va fi cel mai adesea indicat. În cazul în care esofagita este de tip medicamentos – din cauza medicamentelor iritative pentru mucoasa esofagului- atunci specialistul va recomanda evitarea medicamentului respectiv, dar şi anumite reguli de igienă şi de administrare a medicamentelor – de exemplu ingerarea pastilei cu un pahar întreg de apa, poziţie verticală timp de cel puţin 30 minute după ingerarea pastilei.În orice situaţie sau tip de esofagită, numai medicul specialist poate recomanda orice fel de tratament individualizat tipului de esofagită, dar şi alte aspecte după o diagnosticare documentată.