Primarul vine din trecut cu acea zestre de ”cel mai bun gospodar al localității”. El este cel care își asumă nu numai destinul urbei, cât mai ales binele locuitorilor, rezultat în special din nevoile acestora extrase din suma problemelor cu care se confruntă satul, comuna, orașul municipiul sau municipiul de reședință. Primarul este cel care ăi reprezintă, cel care vorbește în numele lor, cel care ia decizii pentru ei și pentru localitatea pe care o conduce la propriu, de la salvarea și conservarea trecutului, la construirea prezentului pentru a avea în clar orizontul la marginea căruia începe viitorul. Un primar general de capitală s-ar putea să nu reușească să se descurce cu primăria comunală din Belcești, de exemplu, atâta timp cât problemele cu care se confruntă cei peste 6000 de locuitori sunt total diferite de cele ale celor aproape două milioane de locuitori ai Bucureștiului. Chiar dacă pare aiurea această observație ea este cât se poate de reală. Încă putem spune că trăim în două lumi paralele, satul și orașul României, cu mentalități diferite, cu metehne greu de combătut, cu energii greșit canalizate și mai ales cu revolte spontane imposibil de stăpânit decât de oamenii locului, dacă vorbim de spațiul rural în care chiar dacă jumătate dintre săteni sunt rude cu cealaltă jumătate, culorile politice a băgat zâzania, dihonia și ura de nestăvilit, aruncând în aer acea liniște, la umbra căreia Lucian Blaga avea să constate că ”veșnicia s-a născut la sat”.
Primarul este cel care își impune personalitatea și competența asupra destinului localității, favorizând-o sau pur și simplu oferindu-i neșansa sinuciderii pe teritoriul neinspiratelor încercări.
Nu oricine poate fi un primar bun, dar toți neaveniții pot să fie primari. Într-o astfel de constatare decisivă conjunctura și jocurile politice nu sunt altceva decât respirații politicianiste în care interesul de grup devine decisiv. DNA a reușit în ultimi ani să demanteleze complexe rețele de grupuri infracționale, care nu s-au sfiit să căpușeze interesul local, prin uriașe deturnări de fonduri, prin inimaginabile abuzuri în serviciu, prin marile confuzii ale asumării avuției comunității ca fiind un bun personal. Nu voi vorbi acum despre jocurile politice, pentru care, uneori, DNA este scos la înaintare de binom, trinom sau de alte forțe din umbră, pe care noi le căutăm la Bruxelles sau în alt case albe. Astăzi voi încerca să mă rezum doar la portretul primarului care servește comunitatea și nu a primarului care se deservește de comunitate aducând-o în postura celui care lucrează pentru el. Nu trebuie să uităm nici o clipă, nici un moment că nu primarul a ales, nu el este cel care alege, ci el a fost cel ales de către cei care și-au pus încredere în toată vorbăria de cuvinte sau de fapte, cu care candidații s-au prezentat în fața electoratului.
Primarul trebuie să fie, în primul rând, un om cinstit, cu frică și iubire de Dumnezeu, cu bun simț, cu o creștere temeinică în interiorul celor șapte ani de acasă, răbdător și ascultător de oameni, iubitor de oameni, săritor la nevoile concetățenilor săi. Îi este necesară ca o respirație decisivă ușurința de a comunica cu cei pentru care s-a angajat în această misiune. Nu trebuie să fie ascuns, nu trebuie să facă și să desfacă lucrurile prin culisele puterii, are nevoie de maxima transparență a deciziilor sale, astfel încât să nu adune în jurul său bănuiala cârcotitoare. Toate deciziile care privesc comunitatea să fie luate în urma unor dezbateri reale cu aceasta, astfel încât dorința majoritară să fie înfăptuită în termenii reali ai nevoilor concetățenilor săi. Primarul trebuie să stea cât mai departe posibil de infatuare, aroganță, îmburicare, acești șobolani nimicitori de încredere și de credibilitate, principalele cauze care duc la îndepărtarea primului gospodar de restul membrilor din comunitatea care l-a ales să o reprezinte.
Ce avem noi acum , La Iași, supus studiului în vederea alegerii? Zece oameni care au fost validați de reprezentatul legal și înscriși în competiție. Urmează aplicarea povești cu zece negri mititei, poveste rezervată a fi adaptată ce către electoratul ieșean. Să ne amintim care ne sunt eroii: Mihai Chirica – cotat din start cu cele mai mari șanse pentru a fi primar al municipiului Iași, din postura de primar interimar și mai ales de personaj principal al ultimelor două decenii în Primăria Iașilor. Marius Bodea – directorul Aeroportului Internațional, o figură cvasi-cunoscută de ieșeni. Radu Botez – fost consilier municipal, liberal prin convingeri și profesie. Camelia Bogdănici – un medic stomatolog care a demonstrat reale calități de om printre oameni și om pentru oameni. Petrică Movilă – parlamentar ieșean cu vechi stadii, Traian Dobre – social democratul liberal care a știut tot timpul dincotro bate vântul, Cristian Cernescu – un strălucit anonim al unui la fel de anonim partid politic (Forța Moldovei), Andrei Postolache – reprezentantul ”tinerilor frumoși” din piața publică a orașului, Viorel Blăjuț și Anca Preda singurii independenți care au decis să-și verifice aderența lor la ieșeni din postura parlamentarului în funcție, respectiv a consilierului local care a făcut cea mai neinspirată opoziție în consiliul local, jucând rolul cu Gică contra. Ei sunt cei zece negri mititei, din care, pe 5 iunie 2016, va rămâne doar unu.
ADI CRISTI