CE AȚI FĂCUT PENTRU IAȘI

Suntem în primele zile ale campaniei electorale. Deja cei zece și-a ales fiecare o anume strategie, începând de la afișajul electoral la aparițiile publice, la televizor sau direct la ușa alegătorului, după metoda: ”Bună ziua, sunt cel pe care dumneavoastră îl veți alege pe 5 iunie ca primar al Iașilor, de aceea am considerat că este mai bine să mă cunoașteți direct de la sursă!”

Chiar dacă era necesară o dezmorțire vizibilă, mult mai accentuată decât aceea oferită de efectul  țarcurilor personalizate, folosite la strângerea de semnături, încă nu se poate vorbi despre spiritul real și autentic de campanie electorală. Încă suntem la vremea pândirii adversarilor, analizei atente a mișcărilor acestora sau pur și simplu pe la periferia celor zece, gălăgia de mahala și mai ales spurcările în direcția celui care a înțeles să profite de situațiile concrete în folosul său, evident prin prisma folosului alegătorilor. Alegătorul ar trebui să demonstreze încă o dată că este mai deștept decât cei zece. Toate jocurile de glezne, mișcările din buric sau din coapse ale celor care știu că nu au nici o șansă de a intra în Palatul Roznovean, decât în grup organizat, cu ajutorul unei agenții de turism, sunt de fapt abateri de la adevăratul interes al cetățeanului, acela de a-și alege primarul necesar, cel care știe deja totul despre oraș. Această observație poate fi folosită ca suport în  analiză generală a motivațiilor pe care le are electoratul în al alege pe cutare și nu pe cutărică.

Pentru că suntem la această răscruce de drumuri, ar fi bine să nuanțez analiza de ieri, arătând ceea ce se cunoaște de mult (sau cel puțin din momentul în care s-a încheiat numărătoarea voturilor de la alegerile din 2012, moment în care a început instantaneu campania electorală pentru alegerile din 2016) apare astăzi sub masca neutralității, a conceptului șanse egale pentru toți. Cred și cu siguranță așa este , o astfel de abordare, de tip spectacol, are un puternic accent malițios, chiar și față de cel la care ne raportăm. Cum să-i dăm aceleași șanse Ancăi Preda, consilierul local, care a votat proiectele de hotărâri ale C.L. Iași, numai ținând cont de obsesiile ei, de genul: ”Nu ies pe stradă, evitând astfel că cineva să-mi violeze umbra, fără ca eu să știu”, cu șansele pe care le-am acorda unui alt fost consilier local, arhitectul Radu Botez, cel care a reușit cu decență să construiască în folosul comunității?  Cum să-i dăm aceleași șanse ”tânărului frumos domn”, Andrei Postolache, un anonim strălucitor al Iașului, recunoscut în mulțime doar cu ajutorul metodele sofisticate ale jandarmeriei, dar care s-a urcat pe valul ”glasului străzii”, pe care Klaus Iohannis l-a invitat la Cotroceni (să vadă că el ține cont de ”societatea civilă”, de postacii lui care l-au făcut președinte sau, cel puțin așa  a mai apucat să explice ”gurile rele și spurcate”) cu șansele pe care i le-am acorda lui Marius Bodea, fost prefect al Iașilor, actualmente directorul Aeroportului Internațional din Iași, de fapt fieful lui Cristian Adomniței, unul dintre ultimii liberali care au ajuns în fruntea partidului din ucenicia lipitorilor de afișe (a se citi cu origini foarte bune)? Evident că astfel de întrebări nu pot fi decât retorice, nu pot fi decât motive necesare punerii în valoare a elocinței, cunoașterii în amănunt, la nivel subcutanat, a societății în care trăim. De fapt, toți ne facem că nu știm ceea ce de fapt știe toată lumea, dar despre care se spune că nu va mai avea haz dacă mărturisim că știm deja, înainte de a privi leorbăiala electorală, cine va fi ales primar de drept al Iașilor pentru mandatul 2016-2020.

Știm cu toții sau, mă rog, în afara Ancăi Preda, cine merită să fie primarul capitalei culturii naționale. (Ca o paranteză, dacă pentru București, Capitala României, se alege un primar general, ar trebui ca și ieșenii să solicite legislativului ca la Iași, capitala culturii României, să fie ales tot un primar general sau, din lipsă de grad, cel puțin un primar genial.)

Promit că voi respecta regula spectacolului și nu mă voi ridica să strig din fundul sălii: ”Dă-i domnule, pălăria odată, să înceapă spectacolul!”, fiind enervat de pasivitatea numitului Figaro, căruia i se tot cerea pălăria, fără ca acesta să se sinchisească să o dea. Nu voi spune ceea ce toți știu. Este ca și cum astăzi, după 2016 ani de la Răstignire nu am ști cine va fi răstignit la anul, când se va repeta ”drumul Crucii”. Firescul, chiar dacă nu ne poftește pe toți la aceeași masă, are capacitatea de a fi pe placul unei majorități care te plasează în ridicol atunci când nu reuşeşti să faci parte din corpul acesteia. Din cei zece negri mititei putem lăsa acasă, fără nici un fel de surprize, pe Anca Preda, așa cum și ea a cerut singură dacă ar fi să-i analizăm prestația ca un răspuns la întrebarea: Ce-ați făcut pentru Iași, doamna consilier local?”

ADI CRISTI