Guta sau artrita gutoasă

Guta sau artrita gutoasă este o afecţiune reumatologică inflamatorie cu substrat metabolic. Astfel, în sânge creşte nivelul de acid uric, deseori determinat de o dietă excesivă cu carne roşie. Aceasta se degradează şi ajunge sub formă de purine care, prin metabolizare, se transformă în acid uric.

În cazul artritei gutoase, factorii favorizanţi sunt reprezentaţi de o alimentaţie bazată pe carne roşie, mezeluri, consum de alcool, traumatisme locale sau un exces de activitate fizică. De asemenea, la risc de a prezenta artrită gutoasă sunt persoanele obeze, pacienţii cu hipertensiune arterială sau cu diabet zaharat.

Artrita gutoasă se manifestă în special la nivelul articulaţiilor suprasolicitate din punct de vedere gravitaţional – de ex. degetul mare al mâinii, degetul mare al piciorului, glezne, genunchi, cot.

Durerea este ascuţită – trezeşte pacientul din somn-, se umflă articulaţiile şi devin mai sensibile.

De asemenea, printre simptome se mai numără şi creşterea temperaturii locale, edemul şi sensibilitatea crescută la nivelul articulaţiei, dureri nocturne intense şi disconfort, prurit tegumentar şi exfolierea pielii aparută dupa atacul de gută, culoarea roşie-vineţie a tegumentului în regiunea articulaţiei afectate, febra, limitarea mişcărilor normale ale articulaţiei şi nodulii sau tofii gutoşi.

Pacienţii cu artrită gutoasă se vor plânge medicului reumatolog de simptomele sale, iar pentru a avea şi o confirmare documentată se va recurge şi la efectuarea unor aspiraţii din lichidul articular – pentru a vedea cristalele de acid uric, dar şi sumar de urină – pentru pacienţii la care nu se poate efectua aspiraţia lichidului.

Dacă e nevoie de o diferenţiere de diagnostic, medicul poate recomanda efectuarea unei radiografii a articulaţiei piciorului sau a mâinii.

 După ce diagnosticul a fost pus, medicul va recomanda un tratament individualizat – în funcţie de vârstă, de localizarea bolii, de greutate şi alţi factori. Se pot recomanda medicamente care atenuează simptomele şi care elimină cauzele bolii şi anume, antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS). Pentru prevenirea atacurilor recurente, sunt recomandate scăderea în greutate, evitarea consumului de alcool, evitarea dietelor bogate în carne şi a dietelor cu produse marine, care pot creşte concentraţia acidului uric în sânge, administrarea anumitor medicamente ce pot scădea eliminarea renală a acidului uric şi evitarea sedentarismului.

 Orice persoană care suferă de gută, care a avut un atac şi care nu urmează niciun tratament, are un risc mare să dezvolte atacuri recurente de gută şi în viitor. Dacă guta nu este tratată timp de 10 ani, atunci se poate spune că această afecţiune devine o boală cronică (simptome cronice şi recidivante). În această situaţie, guta poate afecta ireversibil articulaţiile sau rinichiul.