Rudă cu bine-cunoscuta salată, această plantă specifică primăverii este considerată de nutriţionişti un superaliment datorită importantelor sale proprietăţi curative.
Lăptucile, cunoscute şi sub numele de salată sălbatică, crestăţea, lăptucă amară, laptucă sălbatică, palma tâlharului, susai, susai ţigănesc sau tălhărea, sunt o plantă anuală cu frunze eliptice, obovat eliptice sau orbiculare, cu lamina verticală şi cu nervura mediana spinos setacee pe dos.
Tulpina şi frunzele conţin un lichid lăptos şi amărui, de la care i se trage numele, dar din cauza căruia este şi ignorată de gospodine. Chiar dacă gustul nu este unul tocmai apetisant, este o plantă mai bogată în substanţe nutritive decât salata romană. Lăptucile conţin din belţug clorofilă, vitaminele A, B, C şi K, magneziu, potasiu, zinc, fier şi iod.
O particularitate a lăptucilor îl reprezintă conţinutul ridicat de lactucarium, o substanţă cu efect puternic în tratarea insomniilor, anxietăţii şi a altor probleme de ordin psihologic. De altfel, multe dintre medicamentele concepute pentru tratarea problemelor psihice conţin extract de lăptuci.
Datorită vitaminelor şi mineralelor conţinute, lăptucile sunt recomandate de nutriţionişti în curele de slăbire şi în cele de detoxifiere.
Mai mult, consumul de lăptuci ajută la tratarea diabetului, prin reglarea nivelului de glucoză din sânge şi a tulburărilor digestive de tot felul, cum ar fi balonarea, indigestia, acidul la stomac, constipaţia, colita, arsurile la stomac, gastrita şi ulcerul.
De asemenea, vindecă tusea, infecţiile respiratorii şi alergiile, combate oboseala şi anemiile şi ameliorează, guta, artrita şi tulburările de circulaţie.