24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Mă ridic pe vârfuri
mi s-a spus
să mă feresc de vârfuri:
de cuțit, de munte,
de spiritus sanctus,
sunt ascuțite și periculoase
chiar dacă nu au
această intenție vădită
de a da drumul la durere
cum se mai dă drumul la apă
mi s-a spus
că tot ce are vârf
are și spaima de a te răni
până la sânge
sau chiar dincolo de el
până la moarte
și, totuși,
mă ridic pe vârfuri
să-mi văd mai bine
împrejurimile…
Zile și nopți
Niciodată numărul zilelor
nu-mi iese egal
cu numărul nopților
chiar dacă
nu există nici o diferență
totul e conform cu ceea ce ne învață
aritmetica
luate ”la bani mărunți”
nopțile îmi ies mai multe decât zilele
Eu nu spun:
”Nu te voi mai iubi câte zile voi avea”
ci
”Nu te voi mai iubi câte nopți voi avea!”
Poate de aceea nu spun:
”Îmi sunt numărate zilele”
ci:
”Îmi sunt numărate nopțile”
doar ”zile albe, zile negre”
își păstrează independența
asemenea apelor internaționale
în care poți naviga
fără a da socoteală cuiva
așa cum și în brațele tale
pot să-mi număr clipele
cum mi-aș număra banii
puși deoparte pentru zile negre
câștigați în nopțile albe ale poeziei.
Cântec de ținut mine
Ascultă cum cântă copacii din frunze
sau lanul acela de maci cum suspină
ascultă cum strigă întunericu-n noapte
și-n tine privesc ca într-o vitrină
tentantă, frumoasă și greu de uitat
văd pasărea care își caută zborul
ascultă cum cântă pe trup mângâierea
și-n mine îmi tai păduri cu toporul
ascultă cum cântă copacii sub lamă
aud cum în tine strigă iubirea
nu vreau să îmi las rădăcinile-n aer
căci meșterul știe ce-i cere zidirea
te știu și de văd, te cred și te vreau
să fii ca o Ană zidită în mine
încep să renasc prin mâinile tale
din care mi-am smuls poemelor rime.
Nu te strig, te chem
Văd cum lumea te cheamă
cu ochii.
Simt cum aura ta în mișcare
oprește circulația-n stradă.
În jurul tău
s-a montat un
sens giratoriu,
chiar dacă strada aceasta
nu-i piață publică
ci un simplu sens unic
de la tine la mine.
Vrei să cred că ești un bun public
că aparții privirilor de pretutindeni
chiar tu exclami
că poți fi
”visul oricărui bărbat”!
Se face târziu.
Întunericul nu-ți priește deloc
chiar și numai pentru că
formele tale
se diluează în noapte
strălucindu-ți doar șoaptele
Nu te strig, te chem:
– Iubito, rămân o statuie
în jurul căreia
dirijezi
circulația aceasta planetară.
ADI CRISTI
