Continența urinară la copii este o afecțiune care poate fi tratată dacă este corect diagnosticată, a susținut luni dr. Beatrice Bunea, chirurg pediatru la Spitalul „Marie Curie”.

Potrivit medicului, cauzele acestei afecțiuni sunt, în principal, tulburări la nivelul vezicii urinare, determinate de leziuni la nivelul coloanei vertebrale.

„Unele leziuni sunt evidente, sunt leziuni mari și atunci se văd, altele precum spina bifidă ocultă nu se văd. Neurologic și malformativ copilul nu are absolut nimic, dar în timp are tulburări de dinamică. Unii fac pipi foarte, foarte des, din păcate noaptea nu se mai pot ține. De cele mai multe ori familia îi ceartă, le reproșează de ce nu se scoală noaptea, de ce beau lichide, iar partea de urgență diurnă e trecută cu vederea. Faptul că are nevoie la o jumătate de oră, la 45 de minute la toaletă de multe ori se găsesc scuze de genul a băut apă sau așa e el și ajung să crească, sunt adolescenți, tineri care ajung să se confrunte cu această problemă, care poate fi tratată, dacă este corect diagnosticată”, a explicat medicul.

Dr. Bunea a spus că aceste probleme pot fi și de natură psihologică, atunci când apar schimbări în familie, începe școala. „Sunt greu de recunoscut, greu de acceptat de familie și e nevoie, pe lângă demersul medicului, de demersul psihologului și apropierea familiei, care să încerce să găsească o cauză și să o îmbrace frumos”, a arătat medicul.

Ea a menționat că rezolvarea problemei de continență ajută rinichii să nu se deterioreze.

La rândul său, prof. dr. Mihaela Bălgrădean, șef secție la Spitalul ”Marie Curie”, a punctat că funcția renală la copil în momentul în care începe să fie afectată nu se mai reface.

„Nefronii nu sunt celule care se refac în timp, nefronii se distrug și se ajunge la sechele renale și la ceea ce noi numim cicatrice renale cauzate de infecțiile de tract urinar. Până la urmă boala renală cronică este consecința sau una dintre consecințele tulburărilor de continență vezicală. (…) La boala cronică de rinichi nu avem decât două posibilități care se leagă de procedurile de dializă și de transplant renal”, a spus Bălgrădean.

Prof. dr. Sebastian Ionescu a susținut că tulburările de continență urinară la vârsta copilăriei, până în 14 ani, afectează, la nivel global, undeva la 15% din populația pediatrică.

„Dacă ai o tulburare de acest gen trebuie să te adresezi medicului, nu să te ascunzi. Pentru că altfel acești copii sunt dați afară din grupurile lor de joacă, din grupurile unde învață. Părinții îi pedepsesc neștiind că se poate corecta, că nu e nimic rău și faptul că un copil scapă urină sau materii fecale nu e pentru că este rău voitor, ci pentru că are o disfuncție”, a precizat medicul.