Anghinarea este una dintre cele mai vechi plante folosite atât în medicina naturistă, cât și în gastronomie. Denumită științific Cyanara scolymys, este o specie erbacee perenă, fiind menținută în cultură între unu și trei ani. Planta este originară din zona mediteraneană, cel mai probabil din Sicilia, Italia, fiind o mare iubitoare de soare și căldură, dar cu toleranță moderată la secetă.

În scopuri medicinale, sunt folosite cu precădere frunzele, care pot ajunge până la un metru, sunt spinoase și au culoarea verde-albicioasă pe dos. Au nervura principală îngroșată.

Rădăcinile, de asemenea cu efecte terapeutice, sunt groase și puternic ramificate. Se consumă și bulbul florii, numit ”inima de anghinare”, înainte ca planta să fie pe deplin înflorită. Printre efectele benefice ale acestei plante sunt considerate scăderea nivelului de colesterol rău, combaterea dischineziei biliare, protejarea ficatului și rinichilor.

Principala substanță din frunzele de anghinare este polifenolul numit ”cinarină”, un puternic antioxidant, cu pronunțat efect hepatoprotector, potrivit http://www.vivasanint.ro/. Polifenolii sunt substanțele naturale care se găsesc sub coaja fructelor și a plantelor, cu rol de apărare împotriva infecțiilor și a agenților patogeni. Efectul benefic asupra ficatului recomandă anghinarea și în situații de mahmureală.

Extractul de anghinare mai conține: inulină, care este un polizaharid al fructozei ce stimulează sistemul imunitar și crește asimilarea calciului și magneziului în organism; enzime; provitamina A; niacină; vitamina C. Nu lipsesc nici mineralele, printre care potasiu, calciu, fosfor și fier. Acest complex de elemente contribuie la secreția cantității necesare de bilă, digerarea proteinelor și grăsimilor, prevenind apariția colecistitei, adică inflamația veziculei biliare. Datorită acestor proprietăți, frunzele de anghinare scad nivelul colesterolului rău și îmbunătățesc activitatea cardiacă.

Un mod răspândit de consum al anghinarei este sub formă de ceai. Infuzia de anghinare este recomandată atât pentru tonifierea ficatului sănătos, cât și în insuficiență hepatică, hepatită cronică și calculi biliari. La 300 ml de apă clocotită, se pun două lingurițe de frunze de anghinare uscate și mărunțite. Cura cu ceai de anghinare durează între 20 și 30 de zile. Prima doză de ceai se bea dimineața, pe stomacul gol, iar a doua se consumă cu 30 de minute înainte de masa de seară.

Acțiunea benefică a ceaiului de anghinare nu ocolește nici rinichii, datorită proprietăților sale diuretice. Astfel, anghinarea favorizează eliminarea ureei și a substanțelor toxice din rinichi. Pentru că ajută la eliminarea acidului uric, anghinarea este recomandată și în tratamentul gutei.

În zona mediteraneană, anghinarea este macerată în ulei de măsline pentru a trata afecțiunile hepatice și biliare. Poate fi consumată și în salate, în orice cantitate, căci nu conține decât 30 de calorii la suta de grame. În stare proaspătă, anghinarea tratează diareea cronică. Mai mult, planta asigură aproximativ un sfert din doza zilnică recomandată de fibre ce reglează indexul glicemic din sânge, normalizează metabolismul și ajută la controlarea apetitului, conform site-ului csid.ro. Are un gust delicat, ușor amărui, dar care odată mestecat, lasă în urmă o aromă dulceagă.

Consumul de anghinare are și câteva contraindicații. Astfel, sfatulmedicului.ro ne informează că planta nu este recomandată în perioadele de alăptare, în cazurile de obstrucție de duct biliar, căci creșterea afluxului biliar ar putea agrava obstrucția și nici persoanelor alergice la plante din familia Asteraceae/Compositae, precum ambrozia, gălbenelele etc.