La alegerile locale din 5 iunie 2016, liberalii nu au vrut să dezmintă faptul că votarea s-a întâmplat în Duminica Orbilor. Chiar dacă în cărțile sfinte ni se precizează că Duminica orbilor se întâmplă în a șaptea duminică după Rusalii (anul acesta vindecarea având loc 7 august 2016), comportamentul liderilor Marelui PNL poate fi identificat cu cel al bieților orbi, plecați pe jos în căutarea luminii, evident înspre Apus, căci despre Răsărit nu putea fi vorba. Liberalii, cei veniți dinspre Brătieni, au fost spulberați sub formă de pedeapsă, ce a încercat să smulg din rădăcini aroganța și infatuarea, lipsa de măsură și de umilință cu care doamna Alina Gorghiu (copreședintele PNL) s-a trezit cu partidul pus în poale, ea însăși fiind lipsită de un altfel de bagaj de a transporta ouăle pe drumul în urcuș al partidului, lăsat de izbeliște de Crin Antonescu și, mai apoi, după ce și-a văzut sacii în căruță, de Klaus Iohannis, la rândul său un drumeț care a cerut un loc în căruță, pentru ca, mai apoi, să dea jos vizitiul, luându-i locul, prerogativele și demnitatea de ”a pocni din bici”.
Duminică, 5 iunie 2016, obrazul liberal a fost, paradoxal, cvasi-salvat de mai vechii băsiști, cei care au reușit în timp să intre puternic sub pielea electoratului din locurile lor de domiciliu, astfel încât să păstreze cu dinții primăriile deja tradiționale, cum ar fi Cluj, Arad, Alba Iulia, Brașov, întărind zestrea caricaturală a primarilor liberali get-beget din Baia Mare, Oradea, Timișoara sau Botoșani. Un prichindel al presei realității din Ardeal, în duminica dezastrului nu mai prididea să mai spere că dezastrul este doar la București, astfel încât, în restul țării, că situația este cu totul alta, oamenii Alinei Gorghiu și ai lui Vasile Blaga reușind să câștige peste o mie de primării (sic!).
Jalnica prestație a liberalilor, priviți de această dată în ansamblul lor, ne sugerează caricatura unui om fără cap, care, ținând cont de legea compensației, în locul acestuia dezvoltându-i-se mâinile și picioarele, dar mai ales torsul, astfel încât există deja o explicație: ”PNL a gândit cu… torsul aceste alegeri locale”. Din prea multă siguranță de sine, din prea multă aroganță, din prea multă nesimțire s-a ajuns în această situație degradantă aflată în plin proces degenerativ, de genul tristei întâmplări cu un alt mare partid istoric, PNȚCD, al cărui final dezastros petrecut în anul 2000, iată se pare că va fi reeditat în 2016. Ar fi păcat. Un mare păcat administrat de fripturiștii politicii dâmbovițene, de acești inconștienți carieriști care au confundat partidul cu rampele lor minuscule de lansare. Paradoxal, ca o veste bună pentru spiritul liberal ce depășește spațiul politic cu mult, există ALDE care încearcă să convingă că toți liberalii de pedigri s-au auto-exilat din parodia Marelui PNL, asumându-și, de această dată pe cont propriu, conservarea și mai apoi dezvoltarea noului vlăstar liberal, care nu a trădat familia europeană a liberalismului, care și-a asumat pe cont propriu șansa de rezista măcelului gândit inițial de Traian Băsescu și finalizat de Crin Antonescu și Klaus Iohannis, pentru ca, mai apoi Alina Gorghiu și Vasile Blaga să aibă neșansa de a pune cruce partidului ce a dat țării șansa Românie moderne, încă din zorii democrației autentice, înfiripată în spațiul mioritic, decodificat ca fiind ”o gură de rai / un picior de plai”. ”Nu mor caii când vor câinii” poate fi parafrazat în formula ”nu mor liberalii când vor Alina Gorghiu, Vasile Blaga și restul şlehtei băsesciene”, mult prea avizi pentru funcțiile și rolurile lor decât pentru soarta păstrării unei zestre atât de prețioase, atât de plină de istorie și, mai ales, de beneficiile continuității. Nu au reușit comuniștii să facă ceea ce iată, pe 5 iunie 2016, au reușit liderii liberali, deja ”de tristă amintire” pentru PNL.
PNL are nevoie de o cauterizare profundă a acestei plăgi puternic infectate, astfel încât să se încerce acum în ceasul al XII-lea să se mai salveze ceva, dacă, într-adevăr, se mai poate salva ceva.
ADI CRISTI