24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Nici bine nu reușim să ne liniștim dintr-ale noastre întâmplări dâmbovițene, cu iz de mahala și de floare albastră, că numai ce ne sare în spate o dihanie, cum nu s-a mai văzut, cum nici prin gând nu ne-a trecut. Prin împrejurimile noastre auzim doar vaite și icnete de bucurie, Șo pe ei Brexit! Pașol na turbinca, Brexit!
Brexit în sus și Brexit în jos, de parcă buricul lumii s-ar fi reinventat în rigida imagine a coroanei Elisabetei. Dar, Regina nu are timp pentru asemenea fleacuri, pe care David Cameron ar fi trebuit să le rezolve înainte ca Nigel Farage, liderul partidului UKIP, să dea foc Palatului Buckingham.
Acum, Elisabeta a II-a, regina de diamant a Regatului Unit, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Jamaica,Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vicențiu și Grenafine, Antigua și Barbuda, Bellize și Sfântul Kitts și Nevis este pusă în situaţia de a-și privi regatul cum se destramă.
Gesturile politice neinspirate ale lui David Cameron, speculate de naționaliștii de extremă dreapta ai lui Nigel Farage, au dat apă la moară celor care, în majoritatea lor, țărani fiind, au simțit că Regatul este pus în pericol de călcâiul de la Bruxelles sau de glezna doamnei Merkel. Au gândit acest pas înapoi nu pentru că așa credeau ei că le va fi lor cel mai bine, ci pur și simplu pentru a-și salva Regatul. Dacă privim harta opțiunilor de la referendum, Brexit a fost posibil datorită populației masive din nordul Angliei. În vestul Regatului, doar Țara Galilor ”și-a trădat opțiunea afișată”, trecând de partea celor care își doresc ”libertatea”, lăsând Scoția și Irlanda de Nord să-și ceară independența, pentru a rămâne țări în cadrul Uniunii Europene.
Cert este că Regina Angliei, după ce a atins venerabila vârstă de 90 de ani, se vede pusă în situația să trăiască distrugerea imperiului Britanic, pe care ea l-a adus în acest punct delicat, de mare tensiune, de a se dizolva pe fondul nevoii de libertate, de ieșire de sub călcâiul Bruxelles-ului.
Suntem deja martorii sau chiar victimele șocului produs de curajoasa, dar nesăbuita evadare din pluton. Asistăm la degringolada produsă de căderile masive ale burselor, la prăbușirea lirei sterline.
Europa a fost prinsă pe picior greșit. Nu se așteaptă ca Marea Britanie să facă acest pas periculos, direct în prăpastie. Este ca și cum un Înțelept face o greșeală școlărească, de clasa a I-a. Nici un lider european nu se aștepta la așa ceva, de aceea șocul a fost cu atât mai mare, neexistând scris un ”Plan B”.
Și, totuși, în vinerea neagră a Uniunii Europene, toți acești lideri s-au trezit puși în fața unui fapt împlinit. Majoritatea poporului englez a decis să iasă din Uniunea Europeană! O atare decizie, într-o democrație funcțională, nu poate fi negociată, nu poate fi cosmetizată, nu poate fi decât opțiunea care trebuie respectată. Parlamentul englez trebuie să ia act de această voință a poporului și să o ducă la îndeplinire, evident în conformitate cu prevederile UE, care au prevăzut și astfel de situații în care un stat membru ar dori să părăsească uniunea. Există un astfel de scenariu care trebuie urmat și care încearcă să scrie nota de plată a existenței statului respectiv în programele Uniunii Europene.
Acest tip de atitudine în care statul rămâne suveran pe propriul său destin, poate nu a fost înțeles de britanici, chiar și numai pentru că ei au avut dintr-un început un regim privilegiat în cadrul uniunii, reușind chiar să trezească serioase nemulțumiri și suspiciuni din partea celor care, așezându-se la masa Uniunii Europene ar fi trebuit să se bucure de tratamente egale.
Cert este că această ieșire nu va declanșa o vânătoare de vrăjitoare nici de o parte și nici de alta a baricadei, chiar dacă există și această spaimă din ambele părți. Relațiile dintre Regatul Unit (atât cât va mai fi unit) și țările membre ale Uniunii Europene nu pot fi blocate, nu pot fi întrerupte, nu pot fi anulate așa cum s-a produs ruptura de iure a Angliei de U.E. Ceea ce este important acum se referă la evitarea pericolului de a cădea în capcana extremiștilor, ce au prins vânt în pupa, încercând să profite de acest șoc. Este nevoie de mult calm, de multă rațiune, de găsirea acelor căi prin care pierderile să fie minime, de ambele părți. Nu trebuie să faci bine, prin răul care îți vine la îndemână, așa cum nu este bine să faci rău, doar pentru că binele tău nu-ți este recunoscut.
ADI CRISTI
